Răgaz poetic cu Elena Marin Alexe

Alb veșmânt croit în stele

a-mbrăcat livada, toată

ațipită de plăcere,

pe sub mantia-ncrustată.

Ramuri albe, policandre,

se alintă în tăcere,

îmi ating priviri și suflet

într-o dalbă mângâiere.

Cerul scaldă enigmatic,

deopotrivă, deal și munte,

Demiurgul stă de veghe

între vremile cărunte.

Pe sub pomi pudrați și tainici,

pasul meu cărări străbate,

mă găsesc într-o poveste,

eroină, într-o carte.

Haină albă, praf din stele,

lanț de vise, rânduri, rânduri,

încă din copilărie

țes veșmântul alb în gânduri.

Va veni o zi, în care

îmi voi îmbrăca veșmântul

printre nori, cu bucurie,

când voi părăsi pământul.

Alb veșmânt, croit în stele,

inima mi-o ține trează,

ochii Lui plini de iubire

veșnicie sugerează…