PRINTRE LUMINI ȘI UMBRE
–
Joc de umbră și lumină
Conturează calea mea,
Bucurii și întristare
S-au îngrămădit în ea.
M-au purtat pe ruta vieții
Când cu dor, când cu oftat,
Sau cu zile mai senine
Ce-n suflet le-am adunat.
Uneori în veselie
Am uitat de tot , de toate,
Dar am întâlnit durerea
Întrebând de sănătate.
Fără vorbe, grea, tristețea
Drumul mi-a bătătorit,
Mi-a plecat fruntea-n țărână
Am uitat cât M-ai iubit…
Nici chiar îndrăznețul soare
Chipul nu mi-a-nseninat,
Nopțile cu stele blânde
Nicicum nu m-au alinat.
Frumusețea tinereței
În clepsidra timpului,
Mi s-a scurs pe negândite,
Doar am observat că nu-i…
Însă-o voce minunată
M-a trezit din golul meu
Și am auzit în mine,
Îl iubești pe Dumnezeu?
Te iubesc, o Doamne mare,
Am răspuns, da, te iubesc,
Pe pământul cel vremelnic
Tu ești tot ce prețuiesc!
Tinerețe, bunăstare,
Se pot ofili pe rând,
Însă Dragostea-Ți divină
Îmi va odrăsli în gând,
Ramuri mii, de bucurie,
Pacea și speranțe vii,
Vor călăuzi în taină
Drumul meu spre veșnicii.
–
de Elena Marin Alexe
