De vorbă cu Țara
Dragă R, aș vrea să fii acasă la tine
Așa cum aș vrea și eu să fiu acasă la mine,
Să ne întâlnim Acasă, cu R mare…
Să răscolim aceleași dealuri sub care stau nestingherite atâtea mormane de oase,
De aproape o sută de ani!
Tu îți îmbrățișezi vlăstarii răzleți așa cum poți mai bine,
Cu un braț la nord și cu unul la răsărit…
Și te dor încheieturile că nu poți să le cuprinzi
Și să închizi odată cercul!
Pe tine te dor toate cânturile nespuse
Din seva adâncurilor tale,
Pe tine te doare pământul acesta,
Pentru că aici s-au împietrit străbunii neamului nostru.
Tu ai o inimă crudă, o inimă pătimașă,
Cusută cel puțin de două ori,
Cu fire de grâne și de cer.
Tu nu lași pe nimeni în urmă…
Eu nu pot decât să te ascult,
De la rădăcină până sus de tot
Și să te îmbrățișez ca pe un suflet geamăn,
Rupt tocmai din sufletul meu,
Cu ambele brațe,
Mai de la nord de nord și până la răsărit de răsărit!
Fălticeni, 27.11.2018. Din suflet, pentru Centenar!
CRISTINA BĂRĂSCU
