Aproape de începutul anilor ‘80 ai secolului trecut, strada care ducea de la Cooperativa Zorile din Fălticeni ( pe atunci nu exista piața Nada Florilor ) spre zona industrială era una de tranzit intens. În partea din jos a orașului funcționau sau erau pe cale să fie deschise Unitatea forestieră de exploatare și transport ( UFET ), Fabrica de PAL și mobilă, Întreprinderea chimică, Fabrica de sticlărie-menaj, Fabrica de amidon și glucoză. Fotografia alb-negru, realizată la 180 de grade, surprinde agitația pietonală și mai puțin cea auto pe strada pavată cu piatră cubică.
Era perioada pe care Grigore Ilisei o caracteriza astfel : ”Nu era simplu și nici ușor să-ți asumi responsabilitatea să stăpânești mașini și instalații deosebit de complexe, cu un înalt grad de mecanizare și automatizare, fie în domeniul prelucrării lemnului, fie în arta sticlăriei, fie în alte domenii de care majoritatea nici nu auziseră.
Ritmul industrializării și al modernizării orașului, în comparație cu prima jumătate de secol XX, devenise atât de concludent, încât sintagmele folosite deseori Extraordinarul Fălticeni sau Fascinantul Fălticeni exprimau în fond măsura tuturor eforturilor și sacrificiilor extraordinare de care a fost capabilă întreaga populație a orașului.
De la locul unde nu se întâmplă nimic, de la târgul de provincie de altădată, iată-ne într-un oraș modern edificat într-un timp relativ scurt, atât de scurt încât se întâmpla adeseori ca localnicii, neputând ține pasul cu această în continuă expansiune, să se întrebe unii pe alții unde se află cutare stradă sau cutare instituție”.
Casele vechi, aliniate una în alta, erau întrerupte de mici magazine alimentare sau cu de toate, tip bazar. În partea stângă, în dreptul stâlpului, observăm intersecția cu strada Dogari, strada care mergea spre sinagogă. Toate aceste clădiri intraseră în faza de decădere, buldozerele sistematizării urbane erau aproape. Aveau să lase locul celei mai mari piețe a orașului, blocurilor și catedralei.
TEODOR PUȘCAȘU
Foto 1 : LIVIU BURAC
