Unele destinații au efectul acela de ”uaaau!” prin peisajele spectaculoase și tablourile perfecte pentru visare. Altele te lasă fără cuvinte punându-ți la picioare frumoasa poveste șoptită de viața și personalitatea construcțiilor. Cele mai multe însă, îți cuprind sufletul și te îndeamnă la jocuri pur copilărești și la plimbări însoțite de zâmbete largi. Atunci, tot ce trebuie să faci este să te lași purtat de povestea locului și să te bucuri de o plimbare relaxantă. O astfel de destinație este fermecătorul oraș Alberobello.
Mi-am dorit foarte mult să ajung în orășelul de poveste din momentul în care am văzut o fotografie panoramică a acestuia pe internet. M-am îndrăgostit pe loc. Nici nu ai cum altfel! Imaginea care te întâmpină în momentul în care cauți informații despre aceast loc incredibil este scoasă parcă din poveștile copilăriei. Așa că, atunci când am găsit o ofertă bună pentru un zbor spre Bari nu am stat pe gânduri. Am acționat ca atare și, la sfârșitul lunii octombrie, mi-am îndeplinit visul de a mă bucura de un apus romantic în Alberobello. Privind fotografiile făcute îmi dau seama că nici răsăritul nu s-a lăsat mai prejos.
Decizia de a rămâne o noapte în ”citta dei trulli” a fost una cât se poate de înțeleaptă. În Alberobello e musai să stai o zi și o noapte. Ziua este perfectă pentru plimbări de-a lungul străzilor înguste străjuite de căsuțe albe, fotografii colorate și degustări pline de savoare în micile și cochetele restaurante. Noaptea este ocazia potrivită pentru a cunoaște îndeaproape interiorul unei căsuțe trullo. Acestea sunt tipice regiunii Apulia din Italia și sunt unice în lume. Povestea lor este extrem de interesantă. 
Orășelul magic din provincia Bari este renumit pentru căsuțele sale construite direct pe stâncă, din blocuri de piatră, fără fundație și fără mortar care să lege zidăria făcută. Acoperișurile conice găzduiesc tot felul de simboluri albe, marea lor majoritate fiind atribuite simbolisticii creștine. În plus, pe fiecare acoperiș e o anume formă sculptată, aceasta aparținând unei familii. Atunci când acestea se repetă însemnă că acele căsuțe aparțin aceluiași clan sau aceleiași familii.
Fermecătoarele trulli au fost construite ca locuințe temporare, respectând un principiu foarte simplu, acela de a așeza piatră peste piatră. Lucrul acesta i-a ajutat pe locuitorii care lucrau pământul aici, cam prin secolul al XVI-lea, să evite taxele locale și să păcălească autoritățile. Frumusețea, pitorescul și povestea acestui loc scos parcă din scenariul unui film marca Disney au făcut ca din 1996 să fie trecut în patrimoniul UNESCO. Cele peste 1500 de căsuțe atribuite de turiștii care ajung în zonă fie piticilor, fie hobbiților, fie unor spiriduși pricepuți în ale magiei, sunt încă pline de viață. Unele sunt locuințe pentru cei care au ales să trăiască zilnic în această frumoasă poveste iar altele au fost transformate în restaurante sau în magazine de suveniruri. Pentru cei care au fost vrăjiți de tot ceea ce înseamnă Alberobello există proprietăți scoase la vânzare.
Am ajuns în orașul caselor trulli atunci când soarele dădea semne de oboseală. Lumina care se revărsa peste acoperișurile conice crea un adevărat spectacol vizual, un joc de umbre și culori mângâiate tandru de raze tremurânde. Nu mă mai săturam de ceea ce vedeam și de făcut fotografii. Pentru a ajunge la casa în care am fost cazată am străbătut partea mai animată a orașului, Rione Monti. Aceasta este o zonă care îmbină într-un peisaj imaculat restaurante cochete, magazine colorate, hoteluri modeste, pizzerii atrăgătoare și multe, multe flori. Prima concluzie a fost aceea că realitatea este mult mai spectaculoasă decât fotografiile de pe internet.
A fost cea mai lungă noapte. Abia așteptam să se facă dimineață și să pornesc în a descoperi toate străduțele acelea încântătoare. Ce faci dimineața, în Italia? Bei iute o cafea minusculă, te lingi pe degete după un croissant rumenit și simți că vei avea parte de o zi minunată. Și uite așa, după un apus de poveste, a venit și răsăritul care s-a întrecut în culori, emoții și surprize. 
Am revăzut întreaga zonă turistică cunoscută sub numele de Rione Monti, de data aceasta scăldată de razele soarelui. Nu îmi venea să cred că, deși era sfârșitul lunii octombrie, aveam parte de așa temperaturi plăcute. Deci, la 20℃ Alberobello e o adevărată explozie de bucurie și de frumusețe. Nu știam ce să admir mai întâi, căsuțele împodobite cu flori care mai de care mai colorate și mai parfumate, magazinele transformate în adevărate cufere pline cu comori sau entuziasmul turiștilor care umpleau aleile pavate. Zona este înțesată de case care își deschid ușa pentru a admira interioarele modeste dar fermecătoare. Mai mult decât atât, unele îți dau posibilitatea să urci pe terasa proprie pentru a avea o imagine de ansamblu a zonei și pentru a face câteva fotografii memorabile. E clar faptul că am profitat din plin!
Cele mai fotogenice însă au fost pisicile. Atât de multe și atât de frumoase! Unele chiar păreau că abia așteaptă să fie imortalizate. Știam că Italia este renumită pentru pisicile omniprezente în zonele turistice, dar acestea le-au întrecut pe toate celelalte. Blănița strălucitoare, mersul de felină alintată și poziția perfectă pentru o fotografie mi-au dat de înțeles faptul că sunt foarte iubite și foarte bine îngrijite.
După această zonă animată și supercolorată a orașului am purces în partea mai liniștită, Aia Piccola. Aici, pe lângă liniștea binemeritată, am găsit acele case trulli autentice, care își lasă la vedere pietrele din care au fost zidite. Faptul că în partea aceasta domnește aerul acela de viață tihnită este demonstrat și de doamnele trecute de mult de a doua tinerețe care mânuiesc cu dexteritate andrelele în fața ușilor micuțe. Minunat!
Din loc în loc am găsit trubaduri care spărgeau liniștea apăsătoare cu acorduri vesele, așa, în stilul dulce italian. Atunci era ocazia perfectă pentru o mică petrecere la umbra acoperișurilor cenușii. Nu ai cum să nu te oprești și să nu pui umărul la distracția care se încinge în câteva secunde! Singurii rămași încremeniți erau bostăneii așezați strategic în zone scăldate de soare. Unii erau camuflați în spatele ochelarilor întunecați și sub beretele negre. Degeaba au încercat să se ascundă, i-a trădat culoarea! 
Toate plimbările din Alberobello duc în Piazza del Popolo. În zonă dai nas în nas cu primăria, Museo del Territorio, Casa D`Amore, Chiesa di Santa Lucia și un fantastic punct de belvedere. Vrei o fotografie care să cuprindă într-o singură imagine spectacolul căsuțelor magice? Belvedere Balconata-Terezza-Balcone di Santa Lucia este locul ideal. Zona e perfectă pentru odihnă pe o bancă la umbra unui arbore foarte bine coafat, bifarea pe hartă a câtorva obiective interesante și o reorientare spre o zonă mai modernă a orașului.
Așa că, după o scurtă staționare pe una dintre bănci, am urmat calea pe Corso Vittorio Emanuele. Peisajul s-a schimbat aproape radical. Impresia este aceea că ai ajuns în alt oraș. Ce-i drept, arhitectura încearcă să respecte aerul acela misterios însă, își fac loc vitrinele luxoase, restaurantele elegante și gelateriile colorate. Apropo! Nu se poate vizită în Alberobello fără o oprire într-o gelaterie. Eu am ales ”Gentile”. Înghețata de aici este specială iar gustul…pe măsura culorilor.
În zare, asemeni unor brațe ridicate spre cer, am văzut turlele bisericii Santi Medicii Cosma e Damiano. E construcția care, de departe, conturează măreția locului. Am remarcat biserica, de dimineață, de pe una dintre terasele din Rione Monti. De atunci am fost intrigată de dimensiunea sa în comparație cu clădirile orașului. Dantelăria exterioară îmblânzește seriozitatea stilului arhitectural iar cerul care îmbrățișează cu generozitate întreaga biserică face ca imaginea să fie una spectaculoasă. 
În imediata apropiere a bisericii se află cea mai mare casă trullo, Trullo Savrano. Construită în secolul al XVIII-lea, casa este acum un muzeu, mobilierul respectând perioada în care a fost construită. Poartă numele de Trullo Suveran deoarece în trecut a găzduit Preasfântul Sacrament și moaștele Sfinților Cosma și Damian. Mulți consideră că aceasta este cea mai mare realizare tehnică în domeniul construcțiilor de aceste gen. Arhitectul a proiectat plafonul de la primul etaj în formă de boltă cu traverse susținut de patru arce romanice, fiecare fiind sprijinit pe pereții principali. Scara care duce la etajul al doilea este sculptată în peretele gros al clădirii. Fiecare centimetru de spațiu este utilizat eficient prin crearea de nișe și bolte în ziduri.
Cum se poate finaliza o jucăușă incursiune în orașul spiridușilor? Cu o delectare în piața ambulantă de pe Largo Martellotta, și o degustare a bucatelor specifice zonei, pizza cu cârnăciori locali și vestitele paste orecchiette. O adevărată încântare pentru papilele gustative, mai ales dacă finalul este stropit cu o bere și așezat cu o cafea în spiritul italian.
Despre Alberobello aș putea spune foarte multe, dar cred că cel mai bine ar fi să mă opresc aici lăsând imaginația celor care vor călători citind acest articol, să zburde fără limite. Și pentru că farmecul orașului m-a determinat să trăiesc o adevărată poveste desprinsă parcă din anii copilăriei, în timpul plimbărilor pe străduțele orașului am făcut nenumărate filmulețe. Rectific, asta așa ca să vă reamintesc faptul că taraba e muncă de echipă, Dragoș a făcut multe filmări.
Următorul material despre Citta dei trulli va fi unul vizual. Cât de curând!
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺
Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!
SABINA DULGHERIU
sabina@tarabacuamintiri.ro
https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/
–
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
