Atunci când am plănuit city break-ul în Bari am presupus că cele patru zile petrecute pe coasta italiană a Adriaticii vor fi mai mult decât suficiente. Aveam foarte clar conturat un traseu care ar fi reunit adevărate bijuterii ale regiunii Apulia. Astfel, abia așteptam să copilăresc pe străzile din fermecătorul Alberobello, să simt strigătul zbuciumat al mării pe țărmurile dantelate din Polignano a Mare și să descopăr povestea orașului patronat de cel mai iubit sfânt, Sfântul Nicolae.
Totul mergea conform planului călătoriei. Ba chiar mai bine! Și asta pentru că mijloacele de transport în comun acoperă foarte bine întreaga zonă, centrul de comandă fiind gara din capitala regiunii, Bari Centrale.
Locație, restaurant cochet în Alberobello. Moment, cină savuroasă la lumina difuză a unor steluțe capturate într-o sticlă magică. Captarea atenției, postare colorată și plină de entuziasm despre emoțiile trăite în orașul căsuțelor trulli. Scânteie, un comment venit la momentul potrivit.
”Dacă nu aveți Matera pe listă, vă recomand. Este fără cuvinte!”
L-am citit, am zâmbit și am căutat repede imagini și informații. Prima fotografie găsită chiar m-a lăsat fără cuvinte. Peisajul părea ireal. Am făcut rapid niște calcule pentru a vedea dacă mă încadrez în timp și …de ce nu! Orice schimbare de plan este binevenită dacă aduce în cadru noi destinații care, în final, vor da naștere unor povești unice. Zis și făcut!
Am ajuns în Matera la orele amiezii. Sfârșitul de octombrie își punea blând amprenta asupra cerului care împrumuta din cenușiul caldarâmului. Cu toate acestea, temperatura era destul de prietenoasă iar lumina învăluia misterios clădirile tăcute.
Prima impresie a fost aceea că am ajuns într-un oraș tipic italian. Străzile nu foarte largi erau atent încadrate de construcții modeste în înălțime dar generoase în detalii arhitecturale deosebite. Eram în partea modernă a orașului, dacă pot să o numesc așa, zonă care anunță timid faptul că locul este încărcat de istorie.
Aici, pe Via Ascanio Persio, la magazinul brutăriei Fratelli De Palo, am savurat cea mai bună combinație între un sandwich delicios, o plăcintă mai mult decât savuroasă și o pizza cu de toate. Nu știu exact denumirea produsului, dar știu că avea un gust desăvârșit. Și cum să nu îți placă prospețimea legumelor, gustul cărnii atent condimentată, aroma măslinelor verzi și învelișul rumen al pânii dulci și calde. Dacă alături și o cafea italiană, poți spune că ești gata de o hoinăreală ca la carte.
Exact asta a urmat. După un prânz delicios am pornit pe străzile înguste dar pline de viață ale orașului care s-a dovedit în final a fi un spectacol desăvârșit.
Urmărind îndeaproape indicatoarele stradale, acestea fiind destul de dese, am pornit pe traseul turistic. Prima oprire a fost în Piazza Vittorio Veneto. Această piață, considerată centrul Materei contemporane, este un loc fermecător. De jur împrejurul său se înșiruie tot felul de construcții care se întrec în povești, aspect și importanță.
Am admirat impunătoarea primărie, câteva biserici care rivalizează pentru titlul de bijuterii prețioase și palate care își poartă cu demnitate și eleganță dantelăria de piatră. Te poți învârti pe aici minute bune și nu ai ocazia să te plictisești. O spun din experiență!
În centrul pieței există un muzeu care te introduce în ceea ce reprezintă de fapt Matera, Orașul de Piatră sau Sassi. Dacă ai curiozitatea să cobori cele câteva trepte ai parte de un preambul la ceea ce vei descoperi în partea veche a orașului, parte care duce în spate o istorie străveche. Scrierile spun că Sassi di Matera a fost construită încă din Epoca Preistorică, fiind considerată prima așezare umană din Italia și a doua ca vechime din lume, după Petra din Iordania.
Pentru foarte mult timp Matera a fost considerată ”rușinea Italiei”, fiind un simbol al sărăciei. Cei care își duceau traiul aici o făceau în cel mai simplu și mai arhaic mod. Locuințele săpate în cavernele locuite de strămoșii preistorici, erau adăpost atât pentru oamenii sărmani cât și pentru animalele lor. Lipsa apei curente, lipsa căldurii în timpul iernilor aspre, stilul de viață mai mult decât rudimentar, igiena precară și refuzul oamenilor de a-și îmbunătăți existența au dus la apariția în zonă a unor boli grave.
Fiind o zonă ruptă de lume, abandonată și izolată voit, Matera a reprezentat exilul multor militanți antifasciști în anii ̓40. Printre aceștia s-a numărat și scriitorul Carlo Levi, trimis aici din cauza opoziției sale față de politica lui Benito Mussolini. Cartea scrisă de acesta și intitulată atât de sugestiv ”Cristo si e fermato a Eboli” a fost semnalul de alarmă care a declanșat dezbateri aprinse la nivel național. Astfel s-a ajuns la concluzia că trebuie intervenit pentru reabilitarea zonei descrisă de foarte mulți ca fiind capătul lumii.
Astfel, după al Doilea Război Mondial, premierul Alcide de Gasperi a decretat stare de urgență în Matera evacuând locuitorii în alte zone apropiate. De-a lungul timpului Orașul de Piatră a fost supus unui proces de recondiționare și conservare acesta ducând la transformarea sa uimitoare, dintr-un simbol al sărăciei și degradării într-un loc unic în lume.
Din anul 1993 Matera a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, reprezentând pentru întreaga lume o adevărată lecție de istorie, o istorie zbuciumată, tragică pe alocuri, dar atât de grăitoare pentru evoluția în timp a omenirii.
Primul contact cu ceea ce înseamnă Sassi a fost pur și simplu răvășitor. Punctul de belvedere amenajat în Piața Vittorio Veneto este ca o lojă de lux în sala celui mai spectaculos teatru din lume. Odată pășind aici ai parte de un tablou incredibil, o imagine care te lasă fără aer.
Doar o balustradă era între mine și orașul încremenit parcă în timp și în spațiu. Case care parcă nu au nici început nici sfârșit, acoperișuri care se împletesc cu străzi înguste și întortocheate, scări care dau impresia că nu duc nicăieri și o liniște absolută.
Ici-colo turle îndrăznețe țineau parcă, asemeni unor creaturi mitologice, greutatea cerului tomnatic. Greu de descris în cuvinte! Sentimentul este unul care poate fi doar trăit…
Privind acel spectacol arhitectural am avut impresia că sunt într-un film, unul care mie mi-a plăcut foarte mult și, recunosc, l-am văzut de nenumărate ori, ”Stăpânul Inelelor”. Acel joc al grotelor, blocurilor de piatră devenite locuințe, urcușurilor și coborâșurilor și al clopotnițelor cenușii m-au dus cu gândul în orașul Minas Tirith. Mai lipsea Gandalf pe calul său alb.
Și pentru că tot veni vorba de filme, Matera a fost decorul mai multor producții cinematografice. Dintre cele peste 55 de pelicule filmate aici, două sunt celebre prin tema biblică aleasă în perfectă armonie cu cadrul oferit de oraș, Patimile lui Hristos, în regia lui Mel Gibson și Evanghelia după Matei, regizat de Pier Paolo Pasolini.
Se spune că atunci când actorul Mel Gibson a ajuns aici pentru a căuta locul care să evoce tabloului Ierusalimului de acum 2000 de ani a declarat că peisajul l-a înnebunit pur și simplu. O reacție absolut normală.
Am bătut la pas timp de câteva ore străduțele din Sassi. Unele păreau că se afundă în cotloane întunecate, dar de fiecare dată găseam ieșirea spre o alta. Am urcat și am coborât trepte cioplite în piatră fiind mereu curioasă ce voi descoperi la capătul lor, iar efortul a fost răsplătit de fiecare dată.
Pe lângă ziduri mângâiate de vegetație, acoperișuri smulse parcă din inima stâncilor și uși misterioase am putut admira un număr mare de biserici. În Matera sunt în total 44 de lăcașuri creștine, unele săpate în piatră, altele amenajate în peșteri și câteva destul de impunătoare prin dimensiune și arhitectură.
Catedrala din Orașul de Piatră este cea mai spectaculoasă dintre biserici, fiind o dedicație pentru Santa Maria della Bruna încă din anul 1389. Construcția unică prin turnul său clopotniță înalt de 52 de metri, urmează stilul arhitectural romanic, caracteristica principală fiind decorarea fațadei cu trandafiri.
În fața catedralei am întâlnit un comerciant extrem de simpatic. După ce m-a întâmpinat cu o italiană dulce și savuroasă m-a întrebat de unde sunt. Auzind că vin din România a zâmbit larg și, pe un ton glumeț, a spus că suntem din același sânge. Bineînțeles că nu i-am putut rezista și am cumpărat de la el câteva amintiri pentru cufărul de acasă.
Fiecare străduță străjuită de ziduri cenușii și acoperișuri aranjate asemeni unui joc de puzzle, se sfârșește la baza orașului. Acolo, se întinde de-a lungul unui râu, un canion adânc și plin mister. Dincolo de canion se dezvăluie un perete abrupt care pare ciuruit de o adevărată ploaie de obuze. De fapt, acolo stau agățate în stâncă, peșteri preistorice transformate în chilii pentru călugări.
Cei mai curajoși din fire pot ajunge până acolo și pot vizita grotele deschise publicului. Eu m-am mulțumit să le vizitez pe cele aflate în imediata apropiere. Sunt spectaculoase și foarte bine conservate.
Matera este un muzeu în aer liber iar orele petrecute pe străzile orașului sunt experiențe unice. Că e vorba despre desfătare vizuală, că e despre ploaia de emoții intense sau despre simpla înțelegere a dinamicii locului, toate duc la transformarea acestei destinații într-o frumoasă poveste de călătorie.
Dacă nu ați ajuns până acum în Matera, e cazul să o faceți! Faptul că orașul a fost ales Capitală Culturală Europeană pentru anul 2019 sper să vă ajute să vă hotărâți. Merită!
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺
SABINA DULGHERIU
sabina@tarabacuamintiri.ro
https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/
–
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
