În compania lucrărilor grafice ale lui Radu Bercea, fălticeneanul Constantin Bulboacă și-a lansat volumul de versuri ”Hora cuvintelor”, al doilea din carieră, într-o întâlnire cu prietenii găzduită de sala Pictor Aurel Băeșu.
Invitat să deschidă seria spiciurilor, Grigore Ilisei a remarcat “numărul degustătorilor de poezie”prezenți, după care a scos în evidență volumul de poezie care a prilejuit adunarea. Trimiterile la tirajele poeziilor de dinainte de ‘90 nu ne prea fac cinste astăzi, dar așa sunt timpurile, altele sunt preocupările…
Ilisei a făcut referire la Nichita Stănescu, Adrian Păunescu și Varujan Vosganian ( ultimul ca prozator, nu ca politician ) pentru a încălzi atmosfera, după care a virat spre autorul zilei, lăudându-l pe Bulboacă pentru încercările sale cam târzielnice, e adevărat, dar care au venit după participarea la mai multe cenacluri literare.
“Pot exista multe motive care te fac să întârzii în debut, poate fi pudoarea, poate fi exigența, poate fi sfiala, poate fi abandonul unei vocații sau revelația târzielnică că ai ceva să spui semenilor” a concluzionat Ilisei, cu accent pe caracterul de reflecție al versurilor așternute pe hârtie, cu caracterul lor ascuns cu tot.
În continuare, Doina Cernica a făcut apel la denumirea “poezie de duminică” pentru realizarea profesorului de istorie Bulboacă, citind un articol despre autoportretul liric, neastâmpărul poetic și confesiunea bogată a autorului. Audiența de toate vârstele cred că a urmărit cam anevoie turuiala laudativă și pedagogică emisă de Cernica, mulți s-au foit pe scaune, semn că invitata ar fi putut încerca măcar să se exprime liber.
Tonul a fost oarecum domolit de Ioan Țicalo, convins probabil de gazde că are mai puține minute la dispoziție. Experiențele de viață pozitive, fericirea în general, i-au adus aminte de Eminescu, dar la fel de bine și aspectele nefericite pot fi subiect poetic. Expozeul lui Țicalo despre poezia eternă și despre dublul disconfort al artistului a fost asezonat cu imaginile înșiruite sub formă de versuri, dacă am înțeles bine… Cât despre “Hora cuvintelor”, atenție la strigături, a spus tot Țicalo și neaparat la jocul unduitor al spațiului mioritic. Și tot el a detaliat noțiunea de horă cu aspecte care de care mai plastice, dovedind că remarca lui de început, cu puținele minute avute la dispoziție, a fost apă de ploaie.
La final, Constantin Bulboacă a spus despre sine că este “un neliniștit continuu, o singură dată în viața mea am dormit cum m-am așezat. Îmi place să văd lumea, iubesc oamenii, învăț de la copii” și a mulțumit puținilor prieteni adevărați. Dar aplauzele sincere cu care s-a încheiat întâlnirea au arătat că aceștia sunt, de fapt, mai mulți !
TEODOR PUȘCAȘU
reporter@ziaruldepenet.ro
