Lui Mihai
–
De ce să cauți cu privirea-ți aspră asupra noastră?
N-ai de ce… e trist la noi, și-n locurile cele-nalte
Dar și-n coperțile de carte… e tot noroi!
Și firul visului se rupe și praful e mai greu acum,
Nici versul nu mai ține drumul,
Nici ritm n-avem, doar somn…
Te doare tot ce-auzi, sau poate nici macar nu te atinge,
Pădurea ta de argint s-a risipit…
Au amuțit izvoarele în codrii de aramă
Și tu nu vii, nu poți să vii!
Și nici să nu condamni destinul,
Cu viața lui neclară până sus,
Nici gândului să-i schimbi vreo filă,
Dă-i pace, totul e pe dos!
Te-ntreb acuma Doamne cel al Glossei:
De ce ai mai vrea ca să ne judeci, de ce n-ai vrea?
–
CRISTINA BĂRĂSCU
