Urâtul… din oameni
–
Chip schimonosit de noapte
Cum te-mpinge oglinda firii,
Să vezi miezul din lumină
Cum se rupe dintr-o parte?
–
Spice ruginii ce țipă
Se aprind, pereții suflă,
Peste liniștea din pagini
Vechi neliniști se-nfiripă.
–
Lucruri fine-n vina stării
Se-ncropresc în rânduri scurte,
Unele se rup mirate,
Fără griji că pot erupe.
–
Unde punctul strânge tare
Și scobește pacea minții,
Dintre multele cotloane
Ies nepăsătorii sorții.
–
Se ocupă de pomadă,
Dau cu stânga peste dreapta,
Nu cunosc „neprihăniții”
În ce fel se cere plata.
–
N-au de-a face cu ideea,
Nu se-ncearcă peste margini,
Vor doar apa fără valuri,
Scoarța lor să ardă pagini!
–
Daca-au ambalat și vina
Traducând-o-n nepăsare,
Ce efect asupra minții
Are judecata oare?
–
CRISTINA BĂRĂSCU
