Mihai ne-a văzut anul ăsta de după ferestre mai mult,
Deși poate noi mult mai des l-am găsit rând cu rând.
–
E liniște-o clipă cât cad vreo doi fulgi,
Pământul cuprinde un timp fără rugi.
–
Îmi pare că vorba se-ntoarce din drum,
Cuvântul se-nchide ca-ntr-un balon de săpun.
–
Rămase din cântec doar sunete seci,
Pe unde, iubite al culturii îngădui să treci?
–
Pe sub clarul de lună maiestos strecurând,
Ploi de smarald peste vise curgând?
–
Prin răgaz de cuvânt regăsit din furtuni,
Peste liniștea mea, dintre nori și lumini?
–
Prin desișul de rând al ideilor reci,
Peste care din toate te grăbești ca să treci?
–
Ori e cercul prea strâmt, ori noi nu mai ajungem
Să te-atingem discret, timpul tău să-l cuprindem.
–
CRISTINA BĂRĂSCU
