Din somnul înghețat s-au ridicat să te aducă,
Primăvară cu trup de femeie și suflet albastru de om,
Ce stai ascunsă în luciul apelor de sus
Cu brațe amorțite de atâta iarnă…
–
Coboară cu degetele strânse în buchete perfecte de doi câte doi,
Ghiocei de catifea – inimă deschisă, peste capetele noastre – cunună de cuvânt.
–
Aprinde cu verde foc dumbrava soarelui
Și lasă-ne să umplem valea cu țipătul cel dintâi cu care ne-am născut!
–
Închide toată tristețea din oameni
Și fă-o poveste uitată, trimisă departe către munți.
–
Apropie-ți brațele calde de ochii închiși nu demult,
Deschide ferestre-n culori peste toate gândurile noastre
Și lasă-ne să fim iarăși noi,
Primăvară din sufletul meu!
–
