Prăznuirea de azi a voievodului–sfânt Ștefan cel Mare i-a prilejuit arhiepiscopului Calinic al Sucevei și Rădăuților o serie de considerații referitoare la viața, realizările și credința acestuia.
După ce detaliază calitățile de conducător și de apărător al creștinătății (“Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt a făcut din slujirea Bisericii neamului un scop fundamental”), Calinic atinge și latura vieții personale: “Deşi canonizarea lui a stârnit unele controverse, considerăm că acestea nu sunt întemeiate.
Prin tradiţie, uneori viaţa slăvitului voievod a căpătat o imagine oarecum deformată.
Acest lucru s-a petrecut şi din cauza unor însemnări mai puţin îngăduitoare, ce au drept autori pe unii dintre adversarii domnului, să nu uităm că aceştia proveneau din rândurile marii boierimi, ce s-a văzut lipsită de unele dintre privilegiile sale.
Istoricii nu pot aduce dovezi decât despre un singur fiu născut în afara unei căsătorii legiuite, fiu care s-a dovedit a fi cel mai vrednic urmaş al său, Petru Rareş, pe care l-a şi recunoscut, semnând şi un hrisov de confirmare a calităţii acestui moştenitor ca fiind de „os domnesc”.
Cât despre Alexăndrel, deşi s-a vehiculat mult timp ideea că şi el ar fi fost născut dintr-o legătură extraconjugală, ar fi de fapt fiul Evdochiei de Kiev, prima soţie a lui Ştefan, aşa cum reiese din studierea mai multor documente şi inscripţii din acea epocă.
Chiar dacă au circulat zvonuri şi despre alţi copii din flori, nu au putut fi aduse dovezi în acest sens.
Iar faptul că Ştefan s-a căsătorit de trei ori nu trebuie condamnat, dacă se are în vedere că domnul voia să asigure continuitatea familiei muşatine, iar majoritatea copiilor săi, în special băieţii, au murit la vârste fragede”.
