E greu de găsit o încadrare într-un curent artistic al operelor create de Christian Pierini Macêna. Cel mai comod ar fi să le considerăm de factură suprarealistă, figurativă. În definitiv vorbim de portrete realizate, ce-i drept, din diverse obiecte, majoritatea extrase dintr-un atelier sau studio de înregistrări audio, aşezate ticluit pentru ca imaginea finală să formeze un întreg, pentru care detaliile constructive să aibă doar efect minor, însă esenţiale pentru a-i oferi strălucire. Este un joc al detaliilor pe care Mr. (C) – cum îşi mai spune Christian Pierini – îl stăpâneşte magistral fiind, practic, acea fărâmă de genialitate care poate face ca o lucrare vizuală să capete strălucire.
Mister C este muzician şi artist vizual, membru al Asociatiei Artiştilor din Zona de Vest din Rio de Janeiro, absolvent de Arte Vizuale a Universităţii Bennet Methodist, organizează ateliere de creaţie vizuală folosind materiale reciclabile, cu precădere cele valorificabile din studiourile muzicale la care domnia sa are acces, fiind în acelaşi timp şi muzician.
Portretele realizate de Christian Pierini au particularitatea că în compoziţia lor sunt compuse din instrumente muzicale, ceea ce poate fi considerată ca fiind o semnătură ce-l identifică în mod unic pe autor, însă ea nu este neapărat un patent. Semnătura artistului constă într-un cumul de factori ce-i definesc amprenta artistică. Lucrările sale sunt lipsite de spaţialitate, aşa cum construieşte artă, de exemplu, francezul Bernard Pras… Mr. (C) lucrează în plan, creaţia sa semănând mai degrabă cu un colaj de obiecte aşezate pe o pânză. Aici, pânza este pardoseala, iar vizualizarea lucrării presupune aşezarea privitorului într-un plan superior. Poate fi privită de oriunde din acest plan, ori, în cazul lui Bernard Pras, identificarea produsului se poate face doar dintr-o singură poziţie, de obicei marcată cu un hublou special amplasat în acest scop, în acelaşi plan cu construcţia sa. Evident că sunt abordări diferite deşi materialele folosite în ambele situaţii pot fi similare (ca sursă), dar construcţia, nu. Poate că din acest motiv nu se justifică o încadrare a lucrărilor lui Christian Pierini într-o furmulă dualistă. Dar, fiindcă există totuşi o juxtapunere a obiectelor în plan, includerea acestei abordări în demersul dualist nu trebuie respinsă.
Portretele lui Mr. (C) sunt figuri extrase din lumea personalităţilor culturii universale, poate şi din motivul că sunt mai lesne de recunoscut de către un public larg. Regăsim actori, cântăreţi, regizori, pictori, oameni de ştiinţă etc.
Deşi impulsul iniţial al privitorului ar înclina spre ideea de dezordine indusă de amalgamul de obiecte aşezate aparent haotic în plan, trebuie precizat că lucrurile nu stau deloc aşa. Construcţiile lui Mr. (C) sunt laborioase şi se bazează pe o cromatică atent studiată. Piesele componente îşi au propriile culori, din fabricaţie, iar artistul trebuie să aibă priceperea de a le selecta atât cromatic cât şi volumetric. În plus, forţa de expresie vizuală (talentul) este un atribut esenţial al artistului pentru a le combina, rezultatul fiind un cumul al celor trei vectori fundamentali.
În definitiv, arta lui Christian Pierini Macêna, are o muzică aparte… Chiar dacă instrumentele tac, poate multe sunt chiar ieşite din uz, ele cântă totuşi prin culoare. Muzica lor devine vizuală şi se angajează într-o simfonie în care scena este imaginea unui portret. Privitorul îşi compune mintal sunetul trăind din amintire acordurile induse de cei portretizaţi. Experienţa precedentă a acestuia este esenţială, de preferat, pentru a putea simţi ritmul indus de amintire, trezită, la rându-i, de expresia vizuală a portretului. Există o pentrulare între vizual şi mintal, între imagine şi amintire. Muzica este revelată de minte prin apelul la memorie, la senzaţiile trăite cândva… Şi ea se naşte tot în minte… Lucrările lui Mr. (C) au muzică, chiar dacă instrumentele tac.
–
GABRIEL TODICĂ
Surse: https://displate.com/christianpierini/displates
