Parlamentarul USR Radu Ciornei lasă să se înțeleagă faptul că primarul PSD de Fălticeni Cătălin Coman s-a folosit de câteva fotografii cu arbori găunoși pentru a justifica tăierea arborilor sănători din parcul Prefecturii.
Într-un comunicat de presă intitulat “Agresivitatea demiurgului”, Ciornei face referire la boala primarilor trecuți de al doilea mandat, care dezvoltă “sindromul Demiurgului” și ajung la concluzia că nu pot greși, iar cei care au o altă opinie sunt blamați deoarece contesta “inteligența infinită a îndumnezeitului de circumstanță”.
“După ce fălticenenii și USR, ca formațiune politică, și-au exprimat nemulțumirea față de demolarea intempestivă a unor clădiri istorice, tăierea arborilor a devenit cireașa de pe tortul greșelilor edilitare ce au iritat opinia publică. Demiurgul Coman a reacționat prompt, chiar în ziua de Duminică, aratând clar că nu digeră bine faptul că unii nu iau de bune și nu înghit pe nemestecate explicațiile de genul “lăsați că știm noi mai bine”:
<E păcat că pe lângă iubitorii de natură adevărați, s-au “lipit” tot felul de “paraziți” politici, care se pricep doar să denigreze,să distrugă, să arunce cu noroi sperând că așa vor câștiga capital electoral! Le transmit un mic secret: capitalul electoral se câștigă prin muncă, fapte și rezultate !>
Fotografiile cu câțiva arbori găunoși și declararea lor “pericol public” nu justifică lipsa de grijă față de conservarea și integrarea a cât mai mulți arbori în noul parc. Ce să facem, unora ne place istoria, nu doar tumbele și am alege o mașină de epoca acolo unde alții ar alege de 100 de ori un Cayenne. Dar, asta e, bunul simț e înnăscut și rareori se mai poate cultiva, acolo unde lipsește cu desăvârșire”, este de părere deputatul Radu Ciornei.
Redăm mai jos comunicatul integral al parlamentarului USR:
“Agresivitatea demiurgului
Adeseori m-am întrebat care este momentul în care aleșii locali pereni (aici mă refer la cel puțin 2 mandate) încep să dezvolte ceea ce eu numesc “sindromul Demiurgului”. Cei ce alunecă în aceasta elaborată capcană egotica ajung la concluzia că nu pot greși. Toți cei care îi contrazic sunt ageamii, trompete, vuvuzele, neaveniți care contestă cu rea-credință, inteligența infinită a îndumnezeitului de circumstanță.
Saptamâna trecută, colegii mei din USR Fălticeni au prezentat în detaliu tăierile de arbori din parcul central al orașului. Din toate discuțiile pe care le-am avut cu specialiștii, arborii sănătoși care au deja o vîrstă de peste 30 de ani sunt supuși unor proiecte de conservare. Doar coniferele necesită evaluări speciale pentru că au rădăcini slab implantate și pot fi ușor dezrădăcinați. Am văzut și în țară și în străinătate, arbori incluși în terase, în case, în restaurante, dar am văzut și dezastrul din Iași, atunci cînd primarul incompetent, inept și indolent a ignorat strigătele disperate ale ieșenilor și a tăiat cu inconștiență și nesimțire teii din centrul Iasului pentru că avea un șmen cu o firmă ce a plantat niște arbori asiatici în loc.
După ce fălticenenii și USR, ca formațiune politică, și-au exprimat nemulțumirea față de demolarea intempestivă a unor clădiri istorice, tăierea arborilor a devenit cireașa de pe tortul greșelilor edilitare ce au iritat opinia publică. Demiurgul Coman a reacționat prompt, chiar în ziua de Duminică, aratând clar că nu digeră bine faptul că unii nu iau de bune și nu înghit pe nemestecate explicațiile de genul “lăsați că știm noi mai bine”:
“E păcat că pe lângă iubitorii de natură adevărați, s-au “lipit” tot felul de “paraziți” politici, care se pricep doar să denigreze,să distrugă, să arunce cu noroi sperând că așa vor câștiga capital electoral! Le transmit un mic secret: capitalul electoral se câștigă prin muncă, fapte și rezultate !”
Fotografiile cu câțiva arbori găunoși și declararea lor “pericol public” nu justifică lipsa de grijă față de conservarea și integrarea a cât mai mulți arbori în noul parc. Ce să facem, unora ne place istoria, nu doar tumbele și am alege o mașină de epoca acolo unde alții ar alege de 100 de ori un Cayenne. Dar, asta e, bunul simț e înnăscut și rareori se mai poate cultiva, acolo unde lipsește cu desăvârșire.”
