Pornind pe firul poveștii înapoi spre anii de liceu, am ajuns cu pași grăbiți la evenimentul omagial de astăzi, 2 noiembrie 2022, prin care se sărbătoresc cei 152 de ani de existență ai Colegiului Național „Nicu Gane” Fălticeni.
Deși nu le-am lăsat poarta larg deschisă, emoțiile își fac salutată prezența în spirit odată cu ecoul pașilor pe culoarul larg ce duce spre Amfiteatru.
După premierea performanțelor sportive despre care veți mai citi cu siguranță în presă, după manifestările cu activități specifice Zilei Școlii și după cele religioase (de pomenire a celor ce au construit existența liceului prin eforturile și printr-o mare parte din viața lor) dar și muzicale, desfășurate fie în careul colegiului, în clase, în Capela colegiului, în Aulă sau în Holul de marmură, ajungem la ultima parte a manifestărilor culturale, în Amfiteatrul colegiului unde printr-o manieră modernă aleasă pentru a sărbători, am primit cu bucurie invitația la teatru, un spectacol concert ce poartă marca Fără Zahăr, în regia lui Bobo Burlăcianu.
Actorii de la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava (Răzvan Bănuț, Horia Butnaru, Cristina Florea, Cătălin Ștefan Mîndru, Cosmin Panaite și Clara Popadiuc) ne-au cântat dar ne-au și încântat pe versurile lui Bobi Dumitraș și Bobo Burlăcianu, ilustrațiile amuzante, în perfectă rezonanță cu mesajul artistic, fiind realizate de Ana Maria Țăranu.
Abordarea unor chestiuni serioase ale zilelor noastre, precum emigrarea și consecințele sale ori dramele suferite de copii atunci când relațiile din familiile lor nu sunt echilibrate sau modul deloc pricipial în care se pot „face” vedetele peste noapte, prin utilizarea excesivă a imaginii personale, dar lipsită de substrat, toate acestea au fost propuse spectatorilor într-un mod ludic, pe notele muzicii actuale, cu un ritm perfect, păstrat pe întreaga durată a spectacolului, cu dans și mișcare scenică, dar mai întâi de toate cu mesaj, cuvintele fiind potrivit alese să trezească, să întristeze, să semnaleze sau să alarmeze, dar de cele mai multe ori să amuze.
Jocul actoricesc susținut a trecut bariera scenei sau cea a publicului și a emoționat, la final cerându-se în mod natural aplauze în crescendo.
Bucuria unui spectacol integrat unui eveniment de acest nivel este cu atât mai mare cu cât o respiri sub același plafon împreună cu cel ce ți-a fost profesor de limba și literatura română, pe care tocmai l-ai zărit cum pășea la fel de hotărât ca odinioară în Amfiteatrul colegiului sau împreună cu profesoara de latină care ți-a reperat fără prea mare efort apartenența la profilul și clasa unde ai învățat, nepierzându-și peste vreme farmecul special de a te face să citești printre rânduri… sau eleganța pe care i-o dădeau eșarfele.
Nostalgia s-a cuibărit în suflet iar liniștea de după terminarea piesei de teatru așază totul într-un vas prețios pentru ca amintirile, oamenii, timpul chiar să se decanteze în esența ce va străbate drumul spre infinit, alături poate de steaua celui care a dat numele colegiului sărbătorit astăzi.
CRISTINA BĂRĂSCU
FOTO: Marinel Dănilă
