Pentru că întâmplările fericite se petrec alături de oameni deosebiți, săptămâna trecută, la Suceava, a avut loc o nouă Seară de Poezie, a cincea din acest nou periplu cultural, organizată cu tact dar și cu o bucurie aparte de Casa de Poezie Light of ink, în parteneriat cu Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava, avându-i alături și pe unii dintre elevii de la Colegiul Național „Petru Rareș”. Neobositul profesor Gheorghe Cîrstian a reușit nu doar să aducă în spațiul cultural sucevean două dintre vocile mari ale poeziei de astăzi – pe Dan Coman și Radu Vancu-, rescriindu-le traiectul de la Botoșani unde au poposit la Memorialul Ipotești pentru o activitate culturală la „Poeți în dialog”, ci mai ales să însuflețească prin întâlnirea înlesnită tinerii poeți, dar și alți scriitori, profesori sau simpli iubitori de literatură cu prezența, ideile și poezia dumnealor.
Invitații din acea seară au cucerit auditoriul, au coborât în profunzimile poeziei fie pe calea simplă, a lecturii directe sau a lecturii reciproce dacă am putea-o numi astfel, foarte interesantă de urmărit, fie printr-o sensibilă regăsire personală în scris – ca o a doua existență poate, la Dan Coman, sau prin ritmul enciclopedic – caracteristic lui Radu Vancu care ne-a purtat prin prefacerile poeziei moderne, plecând de la Anna Ahmatova, ajungând la omul concret din poezia lui Bacovia, apoi la poezia lui Barbu în care ideea este superioară sentimentului până la postmodernismul lui Mircea Ivănescu sau cel al lui Mircea Cărtărescu. Radu Vancu a insistat pe funcția poeziei în mod deosebit, salvatoare într-un fel profund a demnității umane (Ezra Pound închis în 1945 într-o cușcă metalică de 1,8 pe 1,8 metri, rezistă recitând poezie) și pe faptul că barbaria și moartea nu au ultimul cuvânt, nu în fața poeziei. A revenit – stârnit de moderatoarea Alexia Plăcintă prin întrebările sale – la o idee mai veche conform căreia o societate în decădere nu condiționează și o lume literară în regres, chiar dimpotrivă – oferind exemplul Americii Latine, evident subliniind și reversul, că o societate în ascensiune poete să dețină și o literatură cu trend valoric descendent.
Deși coordonatorul și moderatorul principal al Serilor de Poezie Light of ink – Vlad Sibechi a lipsit din motive obiective, Alexia Plăcintă, membră a Casei de Poezie Light of ink, a făcut față cu brio celor doi importanți poeți, reușind să le capteze atenția, să fie echilibrată și să pună întrebări nu ușoare.
A fost mai mult decât interesant răspunsul lui Dan Coman la întrebarea dacă poezia salvează, cucerindu-ne cu naturalețea și sensibilitatea directă, fără bariere, confirmând că pentru el scrisul rămâne o plăcere uriașă într-un început foarte matinal de zi, de fiecare zi. Poezia vine din esența lecturilor de poezie și nu numai, asta a ținut să ne rămână ca o confirmare a ceea ce-i definește scrisul, esențial în devenirea sa, de fapt în devenirea oricui ajunge în lumea celor care scriu. Interesantă este și raportarea sa ca cititor de poezie în fața unui volum nou, situându-se în tabăra celor care vor fi căutat măcar un poem bun în defavoarea desființării acelui autor prin evidențierea poemelor mai puțin reușite, o atitudine demnă de respect dar poate, deloc conformă cu tiparul contemporan. Se regăsește el însuși într-un salvator al poeziei ca individualitate literară, poezia care îndeplinște cel puțin în accepțiunea unora dintre noi această funcție complicată.
Nu ne dorim în calitate de invitați la aceste Seri de Poezie decât să repetăm această experiență într-un context similar, cu scriitori la fel de interesanți care sunt capabili să trezească întrebări și să ofere răspunsuri.
CRISTINA BĂRĂSCU
SURSA FOTO: GHEORGHE CÎRSTIAN
