Amfiteatrul Colegiului Național „Nicu Gane” Fălticeni a găzduit ieri, un spectacol de colinde, cântece de Crăciun și dansuri. Spectacolul a fost organizat de elevii colegiului și susținut atât de către unii dintre colegii lor cât și de alți elevi invitați de la alte instituții de învățământ, cum ar fi de la Școala Gimnazială „Ioan Ciurea” sau de la Clubul Copiilor Fălticeni.
Respectul față de școală, dar și față de tradiții, s-a văzut atât în grija pentru organizare pentru care elevii implicați merită toate aprecierile, dar și în atenția cu care au schimbat haina obișnuită a amfiteatrului cu una de sărbătoare. Covoarele vechi sau ștergarele care ne-au purtat spre lumea copilăriei au stat la loc de cinste, cetina de brad împodobită odihnindu-se lângă murmurul scenei.
Vocile copiilor au sunat a colind și au fost într-o simbioză perfectă cu portul tradițional adus și purtat cu grație de către o parte dintre ei. Dar au fost și voci speciale care au dus cântecul de iarnă într-o zonă apropiată jazz-ului, cele două eleve care au interpretat melodiile bucurând auditoriul. Cei care nu ne-au încântat cu vocea au ales să ne impresioneze cu un instrument,așa cum a fost și cazul elevului Alexandru Livadaru care știe să strunească frumos arcușul viorii și, probabil, vom mai auzi de el și în viitor.
Grupul de colindători Moldava, condus de doamna profesoară Lenuța Rusu, grup ce funcționează sub auspiciile Clubului Copiilor Fălticeni, ne-a bucurat sufletul cu glasuri mici dar hotărâte, cu gingășia vârstei, dar și cu frumoasele lor straie populare.
Finalul a aparținut Grupului Balada, condus de doamna profesoară Maria Tănasă care a adus nu doar cântul popular ci și povestea în amfiteatrul colegiului, transmițându-ne nu doar bucuria din glasurile pregătite de colindă, cât mai ales esența sărbătorii Nașterii Domnului, accentuând nevoia permanentă de raportare la valorile neamului românesc.
Le mulțumim pentru bucuriile la care ne-au făcut părtași atât copiilor cât și gazdelor implicate în organizare. Obiceiurile vechi pot coexista pe aceeași scenă cu noul, modernul nu se sfiește să se alăture tradiționalului iar cei câștigați sunt întotdeauna cei care se opresc din cotidian pentru o clipă suspendată în bucuria de a fi.
