Răgaz poetic cu Cristina Bărăscu

In memoriam Ion Irimescu

Școlii „Ion Irimescu”, Fălticeni, la 150 de ani de la înființare

–

Tăcut, cu dalta piatra șlefuiește

Model de început ca să rămână,

Timpul dă înapoi răsplata,

Lumina din artă să nu apună.

–

Arc peste timp un nume se face

Peste școală stăpân, dar doar în nemurire,

Cei care vin și-i calcă pe tărâm,

Să nu se afle în neștire.

–

Când valurile sunt prea mari

Și când în orice clipă visul stă să cadă,

Să ne legăm de piatra și de bronzul său

Și-atunci puterea nu va înceta s-apară.

–

Ca un bunic prea generos

Ne-a lăsat totu-n casa sa cea mare,

Vom învăța noi oare că tot ce-i valoros,

E în alta formă și sigur un alt calcul are?

–

Un om frumos ce din lumini creează-o lume,

Îl regăsim la noi în școală cu-n loc anume.

Se-ntroace-n fiecare an din neuitarea vremii

Să ne vestească ca-n tocmai ghioceii,

–

Că doar prin frumusețe și iubire

Copiii cresc în libertatea firii!

CRISTINA BĂRĂSCU