Vis
Visează la alb primavara
La văluri țesute în floare
Eu caut către zări și iubi rea-Ți
E tot ce mai are valoare.
Respir ca și pomul ce-asteaptă,
Căldură din raza de soare,
Să-i mângâie creanga uscată
S-aline tristețea ce doare.
Iubirea-Ți, Isuse, e viață,
Ce-nvinge și teama și gerul,
Mai umple-mi cu ea vasul care,
Tânjește să capete cerul.
Și eu mă visez, cum urc trepte,
Pe nori albi pufoși, către Tine,
Am brațele pline de raze,
Surâd printre lacrimi, mi-e bine.
