Arhiepiscopul Calinic al Sucevei și Rădăuților răspunde, periodic, întrebărilor primite pe adresa de e-mail raspunsulierarhului@arhiepiscopiasucevei.ro
Un localnic este nedumerit, într-un limbaj cam șchiop, în legătură cu plata călugărilor și contribuția financiară a acestora la bunul mers al lucrurilor din mănăstiri: „Și unde mai e monahismul dacă monahul își ia plata?
Monahii stau în mănăstiri și nu contribuie cu nimic la bunul ei mers?
În lume plătește cum poate fiecare chiria și utilitățile, iar monahul, chiar dacă este angajat, să își ia plata, că a zis că vrea sărăcie”.
ÎPS Calinic răspunde că o parte din banii primiți sunt folosiți pentru educație și se dă pe sine ca exemplu: “Monahul care primește așa-zisul salariu (căci puțini dintre monahi sunt angajați), care este doar o contribuție, îl cheltuie, după ce își cumpără cele necesare, tot la pangarul sau la atelierul de croitorie din mănăstire.
Astăzi monahii noștri sunt în marea lor majoritate licențiați și, fiind intelectuali, nu pot să nu-și cumpere noile apariții editoriale; or, pentru asta au nevoie de bani.
Dar nu numai cei licențiați au nevoie de cărți, ci și cei nelicențiați, fiindcă mulți dintre ei sunt pasionați de citit.
Iar ca o mănăstire să cumpere pentru 10, 50, 100 de călugări cărți sau cele de trebuință, zi de zi, ar fi foarte greu, ținând cont de cheltuielile curente ale acesteia.
Când am plecat din Mănăstirea Putna ca episcop-vicar aveam o bibliotecă personală cu peste 5.000 de cărți cumpărate din propriul salariu.
Cât despre contribuția monahului la bunul mers al mănăstirii, nici nu mai poate fi vorba.
Monahul are o contribuție foarte importantă în lucrarea acelei mănăstiri prin slujbele și ascultările împlinite în cele 24 ore, cu doar câteva ore destinate odihnei”.
TEODOR PUȘCAȘU
