Dor pe viață
Draga mea copilărie,
Așa iute ai trecut,
M-ai lăsat cu nostalgie,
Clipe dragi ce nu le uit.
Revăd zile fericite,
Amintiri mă năpădesc,
Tare-mi pare rău acuma
N-am știut să prețuiesc…
Multe am petrecut și toate
Au fugit parcă în zbor
Cât n-aș da să se întoarcă
Să aline of și dor.
În Dumbrava minunată,
Ori la Nada florilor,
Iar mă cheamă amintirea,
Zilelor și anilor.
De-aș mai fi copil odată,
Orice clipă-aș drămui,
Bucuria și candoarea
Mult mai mult le-aș prețui.
Anii au zburat ca visul
Care se topeste-n zori,
Numai cerul e același,
Îmi zâmbește printre nori.
Mai păstrez roua din iarbă,
Galbenul gutuii coapte,
Picurii veseli de ploaie,
Ale adierii șoapte,
Albăstrele, garofițe,
Liliac înmiresmat,
Prunele și ceapa verde,
Adunată de pe strat,
Cartofiorii fripți pe plită,
Rumeniți felii felii,
Colțunașii fierți, cu brânză,
Aburind pe farfurii.
Brădulețul veșnic verde
Din serile de Crăciun,
Cu beteală și bomboane,
Împodobit în ajun,
Portocale, nuci și mere
Învelite-n celofan,
Chiar câteva globulețe,
Păstrate din an în an.
Of, dulce copilărie,
Tot te caut unde ești,
Mi-este dor de hoinăreală.
Sus pe deal, la Spătărești..
Unde-s iernile bogate?
Săniuș printre nămeți,
Bulgăreală, veselie,
Cu fetițe și băieți…
Baba oarba și șotronul,
Alergat vara pe lunci
Cu picioarele desculțe,
Ce frumos era atunci.
În vale la Vajanovski,
Ne-adunam și ne jucam,
Printre copăcei și tufe
Roata timpului uitam.
Ajungeam târziu acasă,
Plini de praf și obosiți,
După-o zi de hoinăreală,
Eram tare fericiți.
Dor îmi este de orașul
Ce-n brațe m-a legănat,
Fălticeniul meu, de tine,
Dor pe viață m-a legat.
Doamne, Tu Atotputernic,
Dor mă poartă spre trecut,
Vreau să mai revăd o dată,
Locul unde m-am născut.
ELENA MARIN ALEXE
