Felii de univers, mandalele au rol spiritual. Vin dintr-o lume a meditaţiei şi a căutării iluminării budiste, dar nimeni nu ştie care este începutul. Ţesătura de linii şi curbe formează simboluri considerate sacre, menite să aducă binele înspre privitor. Probabil că tot aceeaşi origine primordială o au şi simbolurile culturii dacice, discul solar din sculpturile pe lemn, ori rozele tencuite în pereţii caselor bunicilor cu rol protector. Forma lor radială, de simetrie circulară, imită universul cu toate legile lui scrise şi nescrise, descoperite şi încă neştiute. E o reprezentare plană, felie dintr-o sferă în expansiune ce se spune că ar fi universul în care trăim sau nemurim…
Preocuparea pentru misterele universale a existat dintodeauna. Omul a fost mereu o fire meditativă, contemplativă. Dacă nu ar fi imaginat, n-ar fi evoluat. Nu ar fi creat. Şi iată cum avem revelaţia omului creator, cel care este după chipul şi asemănarea Marelui Creator! Este dat omului să construiască, dar îi este dat să şi procreeze ceea ce înseamnă că nu orice creator este şi procreator.
Felia de univers din mandală are conotaţii multiple. Poate fi secţiune oarecare dintr-o coloană infinită sau dintr-o spiră de ADN, o reprezentare matematică a fractalilor sau scânteia de lumină dintr-un iris. Poate fi o floare, un lotus. Sau poate emisia de lumină dintr-un trup de sacerdot. Poate fi orice pentru că orice este univers. Poate fi secţiunea dintr-un trunchi de copac în care inelele sunt tot atâtea mărturii ale legăturii sale matrimoniale cu pământul din care, şi prin care, trăieşte. Şi iată cum o mandală poate fi o pecete a universului desenată în lemn, prin experienţa de viaţă a unui copac.
Şi cum nu ar fi mai corect comparată creaţia decât prin exprimarea prin lemn. Lemnul este mărturia unirii dintre cer şi pământ, o punte dintre teluric şi celest prin care se poate transcede. Iată cum s-au născut legende, basme, ritualuri! Pentru că prin lemn lumea materială s-a conectat cu cea spirituală.
O astfel de conexiune s-a creat la nivel simbolic şi în Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, unde cultura lemnului este exprimată prin modul de viaţă al ţăranului. Aici se simte joncţiunea dintre material şi spiritual. Lemnul face parte din viaţa sa, prin unelte, prin mobilier, prin ritual. Şi lutul, bucată extrasă din Mama Pământ certifică conexiunea cu glia, dar şi cu cerul prin foc, prin respiraţie, prin dragoste, prin bucurie. Aici e înţelepciunea alchimiei rustice. Poţi descoperi, privind dincolo de exponate, lumea adânc spirituală în care ne-am plămădit. Poate că această conexiune reprezintă o motivaţie pentru care expoziţia maestrului Radu Bercea a primit găzduire. În 25 august 2023, orele 15:00 i-au fost deschise porţile. Mandalele zămislite sub semnătura sa au surprins universul prin sistemul său de percepţie subtilă. Publicul trebuie doar să caute puntea de legătură. E ritualică, e doar de percepţie subtilă? Depinde de structura intimă a fiecăruia în funcţie de nivelul vibraţional în care s-a plasat universul său interior. Între creatorul de artă şi consumatorul de artă puntea nu este numai din lemn, ci lemnul este doar simbolul punţii. Pentru că aşa cum copacul se dăruieşte prin fruct, aşa şi artistul se dărueşte prin opera sa. E o replică la scară umană a Creaţiei. Artistul este un creator (de universuri intime) prin fiecare tablou, aşa cum şi poetul este un creator prin fiecare poem al său. Creaţia se naşte numai prin dăruire de sine, fără aşteptări. Ce aşteptări are un pom când se dăruieşte prin fruct? Că seminţele sale pot zămisli şi vor ajunge arbori care să-i continue opera?… Radu Bercea, prin lucrările sale, se dăruieşte. Ce aşteptări are de la privitor? Că îl pot împlini în contemplaţie şi că va zămisli cândva şi el?…
Cert este că această conexiune nu îi este dată oricui. Am putea explica şi ştiinţific de ce nu putem rezona întotdeauna. Vibraţiile sunt diferite, dar ele pot avea armonici care se compun şi în felul acesta se amplifică. Altele se anulează reciproc. Nu oricine poate percepe arta, poezia, muzica sau mai bine spus un anumit fel de arta, muzica, poezie… Compunerea lor aduce un rezultat nul. Mulţi privesc prin prisma pragmatismului materialist. Ori aceasta este cea mai păguboasă stare vibraţională – o madala în tonuri închise de gri şi negru. Aceştia sunt cei care au ochii puternic închişi şi fug eschivându-se, mimând starea de persoană ocupată, solicitată, ducând telefonul la ureche şi simulând o conversaţie cu o persoană importantă. În felul acesta evită explicaţiile. Sau aşa crede. Pentru că cel care are o minimă aplecare spre cultură ştie că telefonul trebuie închis şi nu există nici un eveniment care să tulbure o stare de spirit de nivel superior.
Dar în ceea ce-l priveşte pe Radu Bercea, oamenii din jurul său rezonează cu domnia sa. Însăşi prezenţa lor la vernisajul expoziţiei este o dovadă în acest sens. Oratori sau simpli privitori au găsit un spaţiu al bucuriei exprimate nu numai prin artă. La Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului universul a construit o felie de trăire care a plutit deasupra tuturor: o mandală imperceptibilă simţită în fiecare inimă. Şi-au adus aportul maeştri veniţi din spaţiul cultural humorean, Sever Dumitrache – directorul muzeului, Marius Ursaciuc – primarul Municipiului Gura Humorului, dar şi prietenii din Fălticeni, Codrin Bența – directorul Colegiului Naţional „Nicu Gane” și Constantin Bulboacă. A vorbi despre Radu Bercea devine un act redundant. Cu Radu Bercea se trăieşte pur şi simplu, în smerita lui prezenţă sau prin creaţiile sale. Într-un fel, Constantin Bulboacă încearcă să sintetizeze într-un catren acest discurs:
Prietenului Radu Bercea:
Cu suflet tânăr, plin de omenie
Și înzestrat cu mare har,
Aduce printre oameni numai bucurie.
Îl așteptăm cu-n vernisaj la… centenar!”
Nu cred că ar trebui să tulbur mai mult mandala deja construită. Are forma pe care o simţim, o trăim… E în planul ezoteric al fiecărui cititor. Ea se poate completa privind mandalele materializate de Radu Bercea şi a trăi în rezonanţă cu ele. Priviţi-le şi vibraţi!
