Ce își poate dori un autor de monografie care lansează rodul muncii sale de aproape doi ani de zile în fața unei săli arhipline cu oamenii dornici să vadă ce comori ascunse sau nedescoperite a scos la iveală scriitorul satului lor? Da, Todirel Călugărița, domnul inginer cum i se adresează lumea de când îl știu, este scriitorul satului Rădășeni, locul în care pomicultorii și scriitorul convețuiesc și fac casă bună. Ce se poate spune despre Todirel Călugărița, rădășeneanul care a pus deoparte proiectele proprii pentru a scrie ceea ce el numește simplu, modest, note pentru o monografie care nu a mai fost scrisă? Că a reușit să cuprindă într-un total de 422 pagini istoria frumos scrisă a unui sat care a împlinit 600 de ani. A satului minunat din coasta Fălticeniului, cum bine autorul ne amintește că a fost menționat cândva. Și este greu să reușești să pui în cuvinte de roman o groază de cifre, date istorice, referințe și, mai ales, să fii obiectiv când scrii despre comunitatea de care aparții și o iubești atât de mult. Da, spun obiectiv pentru că nu este ușor să vorbești franc și fără ocolișuri despre evoluția credinței în satul tău și să nu superi pe nimeni, nu este de colea să amintești de dorința satelor de a se dezlipi sau redenumi pentru orgolii sau prințipuri închipuite tomnatic. Și câte altele… Și da, spun despre comunitatea cu care Todirel Călugărița se confundă până la dizolvare în apa cea pură și, afirmă el, chiar testată a Rădășeniului.
Cartea lui Todirel Călugărița nu este o monografie într-o accepțiune universitară, obișnuită cu rigorile științifice, în canoanele elitelor. Nu răspunde regulilor de corset, dar poate sta în bibliotecile institutelor sau universităților pentru că, în ciuda faptului că nu respectă cutuma de imagine și limbaj, respectă regulile cele mai importante: documentare, analiză și adevăr. Dincolo de limbajul accesibil tuturor, Todirel Călugărița a știut că o monografie are nevoie de o coloană vertebrală pentru a trece proba timpului. Eu spun că va trece și va fi un punct de referință pentru ce se va scrie peste ani, căci el deschide prin titlu o provocare.. „Poftiți la scris și documentare, dragi rădășeneni! Eu am făcut notele, calea este deschisă!” Și aici se desparte Todirel de autorii de monografii. Devin egoiști din cauza efortului uriaș pe care îl fac în documentare, scriere și culegere de date. De înțeles! Todirel Călugărița nu a simțit că face vreun efort, a venit de la sine pentru că el de o viață își promovează satul și luptă pentru el. Cei care îl cunosc știu că se supără și atunci când în presă Rădășeniul apare într-o știre despre un șofer lăsat fără permis pentru că a depășit linia continuă. Parcă îl aud: „pentru atât de puțin să menționezi că e din Rădășeni? Toți șoferii fac asta!”.
Dar hai să vedem cum a fost primită de comunitatea satului de 600 de ani cartea ”Rădășeni (note pentru o monografie care n-a mai fost scrisă)”.
Sala Centrului Cultural Rădășeni a fost neîncăpătoare pentru cei care au venit să sărbătorească satul și, după două ore și ceva de la începerea evenimentului în care a fost inclusă și lansarea, Todirel Călugărița a avut parte de același public numeros, venit pentru a-i fi aproape. Și asta nu e puțin lucru pentru că oamenii, în general, la evenimente vin devreme și pleacă repede după ce au făcut act de prezență.
Poetul Ioan Manole și-a asumat rolul de moderator, iar despre carte și autor au vorbit prof. Constantin Târziu, prof. univ. Nicu Gavriluță, Daniel Cantoreanu (ieșeanul înrudit cu Ștefan cel Mare n.r.), prof. dr. Codrin Bența, profesoara Mioara Gafencu, ing. Dan Grigorescu, prof. Ana Ungureanu Gavril și prof. Constantin Bulboacă.
Cuvântul de final a aparținut autorului care a captat publicul, dar a recunoscut că în epicentrul acelei emulații poate rezista preț de câteva minute.
„Nu aș fi vorbit, dar în momentul în care veți citi povestea, veți avea nevoie de acea vocea din off și trebuia să mi-o auziți. Poate.. Majoritatea pe care voiam să vi le spun s-au cam spus, așa că refac ciorna cu ajutorul dumneavoastră, spunându-vă că un om de spirit susținea că a descoperit secretul unui discurs reușit: o introducere bună, un sfârșit bun iar începutul și sfârșitul să fie cât mai aproape. Eu nu o să vorbesc mult, au vorbit preopinenții mei, o să vă spun că mai mult de cinci minute nu pot rezista în epicentrul emoțiilor aici. Am tăiat lista cu sponsorii, mi-a rămas să mai vorbesc numai despre coperta cărții, în rest ați vorbit despre tot. Toată lumea spera să găsească și ceva inteligent în carte și de asta m-am dus la editură și mi-a notat smart aici, ei au fost generoși și mi-au adăugat și o bulină pentru gurile rele, ca să spună că, eu cu această carte, am îmbulinat-o! Am vrut să-i scutesc pe unii de efortul de a deschide cartea, de asta am pus pe coperți ce e mai frumos, imaginea satului văzută de la Horbaza, făcută de niște tineri deosebiți.
Poate că era mai bine dacă nu puneam nimic între coperți. Dacă e să ne luăm după statistici, anul trecut 11 milioane de români nu au citit anul trecut nicio carte. De asta nici nu am vrut să dăruim cartea, ci să facem toți efortul să se cumpere ca să nu ajungă pe borcanul de murături. Recent, un cunoscut îmi spunea că de Crăciun i-a dăruit unui nepot o carte, dar a constatat că i-a făcut astfel un mare rău că, iată, s-a făcut mijlocul lui februarie și nepotul lui tot nu a aflat cum să o pună în funcțiune fiindcă nici nu i-a găsit compartimentul pentru baterii, nici mufa pentru adaptor. Dincolo de glumă, o monografie poate să o scrie oricine și să fie mulțumit după ce și-a îngrămădit toate rudele în ea. Ați văzut, eu mi-am pus toate rudele pe pagina a patra, la sponsori”, a spus Todirel Călugărița.
Autorul a mai adăugat, cu umor, că restul de cărți rămase au fost predate pe bază de proces verbal la bibliotecă unde este „un loc sigur, pentru că pe acolo nu prea trec adulții, dar cine vrea să cumpere, pe acolo mai găsește”.
„Apropo de bibliotecă, o să vă spun glumița de final. Ce să-i luăm domnului parlamentar de ziua lui? Păi, o carte.. A, nu, că mai are una.. Pentru că, în timp ce zimbiți, să pot încheia cu urarea <La mulți ani, Rădășeni, ție care te afli de veacuri aici! > La mulți ani tuturor celor prezenți la marcarea evenimentului de astăzi, să trăiți cât cetățuia noastră! Mulțumesc!”, a concluzionat autorul celei mai complete monografii a satului Rădășeni.
Aș completa cu un moment de sensibilitate oferit de Manuela Călugărița, soția autorului, care a dat citire unui mesaj primit prin telefon de la cumnatului ei din Spania, în care se dezvăluie o parte importantă a celui care este scriitorul Todirel Călugărița.
SERGIU JIPA
