În ediţia trecutǎ a rubricii v-am prezentat un sonet, în aşa-zisa limbǎ spargǎ, scris de Nina CASSIAN.
De data aceasta, vǎ invitǎm sǎ indicaţi titlul urmǎtoarei poezii a lui Nichita STǍNESCU:
16.
Aşa cum faţǎ de mişcarea stâncilor
mişcarea arborilor pare iute ca raza
Aşa cum faţǎ de mişcarea petalelor florii
mişcarea omului pare iute ca raza,
iute ca raza faţǎ de mişcǎrile omului
e alergarea cerbului stretin.
Haideţi, vǎ zic, sǎ vânǎm cerbul stretin
schimbându-ne timpul şi rǎsucindu-ne secundele
Haideţi, vǎ zic, fǎrǎ milǎ sǎ-l vânǎm
pe cerbul stretin, scurtându-ne lunile
şi micşorându-ne cât punctul de nisip, anul
Pe iutele sǎ-l omorâm de cerb stretin!
Din oasele lui sǎ ne facem stâlpi de casǎ
din pielea lui sǎ ne facem acoperişe
iar carnea lui s-o mâncǎm înlǎuntru
la nuntǎ.
Aşa cum faţǎ de mişcarea omului
mişcarea ierburilor pare înceatǎ,
Aşa cum faţǎ de mişcarea brazilor
mişcarea pietrelor pare înceatǎ
mai încet decât starea pe loc a pietrii
e râul Vidros în care înoatǎ peştele Vidros.
Haideţi, vǎ zic, sǎ pescuim peştele Vidros
îndreptându-ne timpul şi întinzând secunda
ca apa vǎrsatǎ pe lespede
iar ziua s-o lungim peste noapte
Pe Vidros, vǎ zic, sǎ-l harponǎm fǎrǎ milǎ,
sǎ omorâm Vidrosul din râul Vidros!
Din oasele Vidrosului sǎ ne facem stâlpi de casǎ
şi din solzii lui, şindrilǎ,
iar carnea lui s-o mâncǎm înlǎuntru
la nuntǎ, vǎ zic.
antologie alcǎtuitǎ de
Todirel CǍLUGǍRIŢA
Ziarul de pe Net
