La începutul anilor ‘80 ai secolului trecut, Casa de Cultură Suceava purta denumirea de “Centrul de creație și cultură socialistă Cântarea României al sindicatelor” și avea o vechime de numai un deceniu. Clădirea proiectată de arhitectul Nicolae Porumbescu se distingea printr-o alură modernă pusă în valoare de locul ocupat, în centrul orașului. În fotografia de sus distingem fațadă laterală a clădirii, pe care a fost amplasat mozaicul de mari dimensiuni „Cântarea Țării de Sus”, realizat de pictorii Constantin Crăciun, Constantin Berdilă, Paul Gherasim și Mihai Horea. Și mai vedem un spațiu verde bine îngrijit.
În prezent, imaginea este parcă mai cenușie: Casa de Cultură s-a deteriorat masiv nu numai în exterior, iar zona verde s-a retras, lăsând locul pavajului și modernizărilor edilitare (parcare subterană).
–
TEODOR PUȘCAȘU
Alte timpuri, alti oameni. Era mult mai îngrijit, curat, înainte. Oamenii erau mai uniti, mai solidari si nu era atâta coruptie, atâta distanta între bogatii parveniti peste noapte, de acum, si restul populatiei. De delincventa, clanuri interlope, trafic de droguri, pedofilie, prostitutie, pedo-pornografie online, retele de crima organizata, nici nu era vorba. Intreprinderile functionau, oamenii aveau un loc de munca asigurat pe vreo 40 de ani, pâna ieseau la pensie. Isi puteau creste copiii si nepotii alaturi de ei, nu rasfirati si chinuiti pe la celalalt capat de lume. Padurile judetului erau înca în picioare, nu trimise pe banda rulanta, prin Austria (Egger, Kronospan, Schweighofer), Turcia (Kastamonu), Germania, Italia si câte alte tari. Dumnezeu sa ne ajute cumva sa ne reunim, sa constientizam valoarea insetimabila a ceea ce avem, sa fim mai solidari, sa ne revenim.