Trista și nefericită,
Ești ca pasărea-n furtună,
Nu primești o vorbă bună,
Când ți-e inima rănită.
–
Cu puterile slăbite,
Greu mai poți zbura spre zare
Printre raze dulci de soare,
Fără zile fericite.
–
Ce blestem, ce soartă crudă,
Parcă ți-a fost pregătită,
Ți-a frânt viața liniștită
Tocmai ca să-ți facă-n ciudă.
–
Vai, câtă dezamăgire,
Doar zerouri vin și pleacă,
Săbii lungi se scot din teacă,
Omorând biata iubire.
–
Ce poți face când te doare,
Suferința când te-apasă,
Casa nu-ți mai este casă,
Ești în umbră, dar vrei soare.
–
Biată pasăre lovită,
De furtuni și vânturi rele,
Ai trecut prin zile grele,
Fără să te simți iubită !
Dacă Inima-ți mai bate
Cu tărie, te încrede,
Că Acel care te vede,
Numai El le știe toate.
–
El e Dragoste, nu silă,
Ajutor în tot și-n toate,
Iertător, cu bunătate,
Și nemărginit în milă.
–
