Cocheta salǎ de festivitǎţi a Muzeului de artǎ “Ion IRIMESCU” din Fǎlticeni a reprezentat ieri, pentru o orǎ, un “spaţiu al interferenţei artelor şi a sufletelor”, cum îl numea Gabriela Ileana CURTUI în emoţionanta pledoarie fǎcutǎ cǎrţii lansate cu aceastǎ ocazie: “Cuvinte pe spatele tǎu” de Ilinca Ioana RUSU.
Tânǎra autoare i-a convins pe cei prezenţi cǎ, pe lângǎ fiica sa, Ruxandra, familia de sânge, fǎlticenenii formeazǎ, de trei ani şi jumǎtate – de când este psiholog la un centru de copii din localitate – o familie de suflet, pentru care s-a simţit datoare sǎ ofere altceva decât oferǎ zi de zi copiilor: aceastǎ carte dedicatǎ memoriei bunicului sǎu, Gheorghe BADRAJAN.
Destinul volumului a început anul trecut, la mare, printre “scoici gemene”, “Fluturi amiral”, atlanţi, culori, “privirea sirenei”, “mirosul sǎrii”, “vântul de furtunǎ”, “firele nisipii”, “ruga Nisipului” şi alǎturi de tandreţea şi inima soarelui, tânǎra psiholog, “doctor de suflete de copii mai puţin fericiţi decât alţii” gǎsind îndrumare şi îndemn, pentru a-şi aduna versurile laolaltǎ, la prietena sa, Gabriela CURTUI, muzeograf la Muzeul IRIMESCU.
Cartea a fost prezentatǎ de un împǎtimit al poeziei, Paul MUSTAŢǍ, aflat pentru prima datǎ în aceastǎ posturǎ, în care s-a descurcat, însǎ, de minune, declarând-o pe Ilinca Ioana RUSU, în faţa publicului prezent, poet.
Într-adevǎr, este suficient acest op de debut, despre
“…semnul complet
Ce astǎzi l-am tatuat
Cu unghia de la arǎtǎtorul mâinii drepte
Pe spatele tǎu” (Opt),
pentru a subscrie întru totul cǎ “hopul” a fost trecut cu brio de fǎlticeneancǎ, vorbele prin care invitatul i-a dat învestitura de poet fiind la un pas de a fi accesorizate,
întocmai ca ale lui Nichita Stǎnescu, altǎdatǎ, la “Casa Scriitorilor”, cu gestul urcǎrii pe masǎ, de la care Paul MUSTAŢǍ abia cǎ s-a abţinut: “iatǎ poetul!”.
O poetǎ care-şi “picteazǎ visele în culorile luminii”, “aşteptând umbra ce încǎ hǎlǎduia pe tǎrâmul vieţii”, într-un spaţiu liric prietenos, în care “geneza timpului…e mai departe de pasul nǎtâng al omului”, “valurile…uitǎ sǎ oboseascǎ”, “stâncile…au fost odatǎ coapse de femei”, “fluturele amiral…se pierde încet în armonii albastre”, iar “soarele nu a rǎsǎrit din mare, ci direct din cer”.
“Debutul impresioneazǎ totdeauna”, spunea prezentatorul, vrând sǎ sublinieze stilul poetic curat, accesibil, plǎcut la citit, mergând pe linia clasicilor, al Ilincǎi Ioana RUSU, poeta care a lǎsat în urmǎ influenţele, din care cititorul avizat nu mai gǎseşte mai nimic:
“Te iert, domnul meu
Pentru tivul îngust
Al respectului de sine
Care a necesitat o ajustare” (Domnul meu),
scrie psihologul metamorfozat în poetǎ, absolut cuceritor, permiţându-şi şi trimiteri livreşti, în cel mai pur stil…optzecist:
“Am sperat, am aşteptat
Crezând cǎ tu eşti îngerul meu
Sǎrutul necuvintelor tale” (Necuvinte).
Şi, deoarece “sunt zile când nu putem trǎi decât între”, iar “spiritul locului”, Ion IRIMESCU, “a iubit atât de mult poezia, încât urmaşii sunt datori sǎ se întâlnescǎ cu ea” (G.CURTUI) în spaţiul ce adǎposteşte una dintre cele mai importante colecţii de autor din Europa (despre care, întrebat în “Dilema” ce ar lua cu sine la plecare, Jonathan Scheele, ambasadorul-şef al Delegaţiei Comisiei Europene în România, a rǎspuns fǎrǎ ezitare: Muzeul IRIMESCU din Fǎlticeni), dupǎ-amiaza de aici s-a încheiat în acordurile de chitarǎ ale reprezentatului gazdelor, prof. Marius DǍSCǍLESCU.
A fost, acesta de ieri, încǎ un punct acumulat de fǎlticeneni pe tǎrâmul poeziei şi, totodatǎ, încǎ un moment vǎduvit de prezenţa administraţiei locale, aceasta mulţumindu-se sǎ creeze probleme, de la distanţǎ, actului cultural. Dar, despre aceasta, altǎdatǎ.
Todirel CǍLUGǍRIŢA
foto:Mihai SPÎNU
Ziarul de pe Net
