Memoria
–
Am uitat tot,
Și florile din parfum,
Și florile din geam, care-au uitat de mine…
Nu când aș fi vrut eu, ci când au vrut ele
Au plecat fără sâmburi în pământ.
–
Aritmic se bat picurii de geam,
Atemporal mă mișc dinspre mine spre voi,
Dinspre mine spre mine, doar din când în când.
–
Am uitat tot, și crucile, și oasele,
Și chinul facerii zi după zi.
Mă dor încheieturile timpurilor noastre,
Și nu m-am vindecat de grija timpului trecut.
Rătăcit sub ruine proaspăt stoarse,
Ghem de suflet sfărâmat sub caldarâm,
Te ridici împotriva naturii tale,
Pe străzile negre, proaspăt smăcuite,
Care nu pot ascunde vițele nobile ce se ridică peste asfalt.
