Poveştile pǎsǎrilor mele fǎrǎ colivie (10)
Dǎnuţ APETRI
Povestea visului
Am circulat prin toatǎ lumea, aproape fǎrǎ vize. Câteodatǎ, cineva încerca sǎ mǎ opreascǎ şi nu reuşea.
Aşa am vǎzut toate minunile lumii.
M-am întâlnit, la un moment dat, cu cineva care a umblat mai mult ca mine. Oraşele lui nu erau, totuşi, ca acelea pe care le vǎzusem eu. Uneori erau cenuşii, alteori albǎstrii. Câteodatǎ aveau senzaţia de cleştar. Totul mi s-a pǎrut aproape ireal.
Oare cum de vedeam, doi oameni, lumea cu totul şi cu totul alţi ochi?
La 6,oo, adicǎ dimineaţǎ, oare cum m-am trezit?
Povestea cecului din vis
Plǎtesc întotdeauna pentru toate. Am plǎtit pentru prima lacrimǎ, pentru prima întâlnire- reîntâlnire, pentru ideea de supǎrare şi cea de iubire.
Am visat sǎ iubesc necondiţionat, fǎrǎ bani şi mi-am dat seama cǎ nu se poate.
Am un cec în alb la care ţin. Nu din cauzǎ cǎ banii din el şi-ar lua zborul, ci pentru cǎ dupǎ aceea, când ţi se terminǎ, caravana trece. Iar mie îmi rǎmân doar prietenii.
Câinii adicǎ.
