Volumul este în ediţie bilingvă, româno- spaniolă, tipărit la Editura MIRADOR, Arad, în anul 2020. Geneza acestei cărţi este rezultatul experienţei de viaţă a autoarei. Născută în Basarabia, pe malul Nistrului, Marina Dirul îşi trăieşte copilăria în condiţiile date de regimul sovietic instalat în bucata de Românie de peste Prut. Cunoaşte vitregiile vremurilor şi reuşeşte să răzbească, dar pământul acesta, udat de două râuri ce alunecă spre mare, de rouă la ivitul zorilor, de ploi – când furtunoase ca un bocet de vădană, când înăbuşite ca gemetul durerii din gulag -, de lacrimi căzute de pe obraz, devine un loc al amintirii, dar abia când Barcelona îi devine noua casă decide să le dezvăluie publicului, confesându-se şi prietenilor spanioli, în limba lor.
„Ţiganca/La Gitana” poate fi privită ca o carte de memorialistică, fiind o mărturie a faptelor, un sipet de amintiri deschis abia atunci când a putut fi deschis… Căci vremurile au fost mereu potrivnice de a lăsa oful sufletului să se reverse… Şi poate că numai un basarabean poate înţelege pe deplin această trăire. Sau poate că numai un basarabean o poate spune cel mai bine…
Privindu-i relatarea, Nicolae Pătruţ observă că „fiecare poveste este un sfârşit sau un început de lume; este un destin ajuns în rai sau unul aflat mereu în rugăciune. Marina Dirul îşi simte rădăcinile: în pământ, în cer, în gânduri. Le scrie azi, cu ieri, pentru mâine”. Dincolo de valoarea documentară, cartea este o culegere de evenimente emoţionante, cu trăiri intense pe care autoarea ştie să le pună în valoare prin prisma unui condei experimentat şi a unei sensibilităţi aparte. Imaginile induse vizual au consistenţă, exprimarea stilistică făcând ca „cititorul să fie captivat chiar de la primul paragraf al fiecărei istorioare şi direcţionat inexorabil până la final, unde rămâne extaziat” (Valentin Popescu).
Traducerea a fost realizată de Maria Liciu, „care a ştiut să transmită în limba spaniolă subtilităţile, încărcăturile emoţionale, filosofia unui popor care vorbeşte mult mai mult cu sufletul şi valorile trecutului decât cu piruetele gramaticale ale academiilor limbii” (Valentin Popescu).
Dincolo de aceste consideraţii, rămâne experienţa unei lecturi emoţionante în care figurile de stil abundă, fără a fi artificiale, lăsând cititorul într-o stare meditativ-contemplativă, fie ca urmare a tălmacirii expoziţiunii, fie savurând imaginea unui decor perfect descris ori starea de spirit magistral redată. „Tiganca/La Gitana” este o carte care are multe valenţe, ce a fost concepută în extremul estic al Europei şi s-a născut în cel vestic surprinzând o lume din vremuri şi locuri pentru care Europa încă nu le cunoaşte pe deplin.
–
