Sufletul primăverii
–
În primăvară regăsesc mirosul pâinii
Din curtea sfânt-a anilor mai mici,
Îmi par toți bumbișorii brodați c-un fir de reverie,
Cuprind și ochi și mâini de-aproape, de-aici.
–
Mi-e greu de dor ce-mi este
De liniștea de la fântână seara,
Când greierii vioara abia ce-și acordau,
Mirosul tihnei, mirosul verii,
În aburii pământului care mereu cântau.
–
Și chiar un praf de toamnă
Cu rozele sfioase
Și vinul viilor cu auriu decor,
De s-ar îmbogăți în mantia pustie
A albului sublim, desfătător.
–
Mi le-aș dori pe rând de dimineață,
În ordinea firească
Sau poate pe o fugă doar,
Și-mi vreau și cerul plin de stele,
Cu liniște, de care n-am…
–
Și vreau și sufletul senin să-mi fie
Ca ochii pruncilor închiși când
Lângă pieptul mamei odihnesc
Și nici vreun gând năuc să nu învie,
–
Atât doar aș vrea ca să mai duc.
