Răgaz poetic cu Cristina Bărăscu

O altă ploaie

–

Cât de mic se face timpul

Sub al picurilor tropot,

Cad, se sparg pe lângă streșini,

Sub al gândurilor clopot.

–

Și împrăștie căldură

Din răcoarea lor din ceruri,

Sufletul parcă revine

Dintr-un somn uitat în vremuri.

–

Când gândeam că nu mai vine,

Chiar din ploaia prea grăbită

Versul imperfect coboară

Și întoarce filă nouă lângă una ponosită.

–

Nu pot să gândesc cum umbra

Care rece m-a cuprins,

Se ridică dintr-o dată

Și din gând, din necuprins,

–

Liniștește plânsul verii

Ce-a uscat mai multe rânduri,

Chinuindu-se pe sine

Să se-agațe iar de cânturi.

–

Chinuindu-mă pe mine

Să nu aflu drum-cărare

Peste marea de cuvinte,

Blândă-a stropului de soare.

–

Doar tăcerea dintre picuri,

Mici, rotunzi, de ploaie plină,

Potolește-n minte haos,

Șterge spaima și alină.