Călătorie de-o vară
Eu vara plec ușor, câte puțin
Și fiecare răsărit grăbit îmi face-n ciudă,
O ia la vale și se face ziua crudă
Cu cerul sufletului meu.
–
Și pescărușii fac la fel,
Intenționat își cască ciocurile-n soare
Să le aud din gât cântatul ca pe-un re înalt,
Dar ce păcat, că ei nu știu cum marea doare.
–
Acute și rebele valuri desfac auzul meu în multe foi,
Tic-tac măsor răbdarea cu roata carului de lemn,
În nopți cu ploi și frunze care dorm,
Se face, nu se face oare toamnă-n noi?
