Răgaz poetic cu Elena Marin Alexe

Noiembrie

–

Zăresc iarăși toamna-n cărare,

Cernută sub nuci întristați,

Stropită cu lacrimi din vie,

Din struguri dulcegi, aromați.

–

Se scaldă pe cer curcubeie,

Sub ultime raze de soare,

Foșnesc sub picior frunze roșii,

Tristețea din inimă doare.

–

Te aștept, Domnul meu hai, revino,

Tăcerea inundă poiana,

Îmi tremură toamna în suflet,

Se-apropie repede iarna.

–

În frunze se-împiedică ochiul,

Apusul prin ramuri adoarme,

O ultimă rază de soare,

Îmi mângâie plânsul din palme.

Ce farmec sublim are doamna,

Veșmintul și-l trece agale

Pe rânduri tăcute din vie,

Cu roșu si galben la poale.

–

Isuse, mi-e toamnă viața,

Se-aștern fulgii albi pe la tâmple,

Dar dragostea Ta-i minunată,

Lumina-Ți inima-mi umple.

–

N-am teamă căci Tu ești Iubirea,

Tristețea pe loc mi-o suprimă.

Te simt lângă mine Stăpâne,

Cu Tine viața-i sublimă.

–

Dar clipa aceasta mă doare,

Când tremură frunza și cade,

Isuse ai milă de țară,

Hai, stinge Tu ura ce arde!

–

Destupă izvorul iubiri,

Pe buze, pe inimă toarnă,

Eu știu că iubești România,

Să lași pacea Ta să se-aștearnă.

–

Mai lasă lumini din Lumină,

Arată-ne drumul pe care

Să mergem cu fruntea senină,

Promitem să-ți dăm ascultare.

–

Isuse, mi-e toamnă prin suflet,

Genunchii se pleacă-n tăcere

Ai milă, te rog, mă ascultă,

Revarsă spre noi a Ta vrere.

ELENA MARIN ALEXE