Din ceață
Cauți frumusețea gândului sub ceață.
Dai la o parte toate straturile de grijă, de frică, de neputință,
Aprinzi luminile în ceață, să vezi până unde poți să vezi,
Până unde poți să te vezi dezgolit de cuvinte.
În lipsa lor, cu ochii doar,
Cauți și iar cauți numele cuiva
Să-i strigi ce sens are cuvântul nemurire,
Ce sens are cuvântul iubire… de oameni.
Sensul e peste ceață,
Sus, în apropiere de aripa dreaptă.
Nu se mai face senin
În palmele noastre
Cu care ne cuprindem inimile?
Le ascultăm cum bat cuminți,
Nu știu ele nimic din ce poate creierul
Să tocmească pentru noi cu Dumnezeu!
CRISTINA BĂRĂSCU
