În așteptare
Lasă-mă să-ți mai copilăresc printre degete,
Atunci știu sigur că timpul nu-mi caută pricină.
Aș vrea să păcălesc ghioceii de la tâmplele tale,
Nu degeaba vopseaua acoperă perfect toate firele mele.
Risc să fug cu tine de fiecare dată în aceeași direcție,
Numai semafoare pe drum
Și niciunul verde, toate în portocaliu aprins,
Toate s-au vorbit să fie în contratimp
Ca o partitură ce cucerește înainte de final.
–
Nici măcar nu am obosit,
Tac și fac ce vreau cu timpul ce râmâne rest din iubire,
Tac și adun bucăți de oglindă spartă de jos,
Niciun ghinion,
Singurul, de a te fi întâlnit înainte de vreme,
Inainte ca vremea să-mi ocupe mai mult din cer,
Cerul era senin, precum rochia,
Precum ochii care nu răspund la întrebări,
Precum ochii care nu arată decât
Ceea ce vreți voi să vedeți…
În rest, pace, așa o liniște pe șosea,
Niciun semafor roșu,
Toate s-au făcut verzi, să-mi facă pe plac,
Să pot fugi și de mine de multe ori,
Să nu-ți mai alunec printre degete.
Ți-am îmbătrânit și eu.
Instant degetele s-au retras,
De ce mi-or fi găsit pricină?
