Rugăciunea mâinilor
Mâinile mele nu știu ce fac gândurile,
Mâinile mele fac pâine.
Gândurile sunt departe, la lumina de vară,
La soarele care scapără viață în marea sărată.
–
Mâinile mele nu ascultă de gânduri,
Nu vor să facă colăcei mici și mulți
Din grâul pe care l-am visat,
O mulțime de boabe, toate fața Lui.
–
Mai bine că nu ascultă de gânduri,
Gândurile dor, sunt aspre cu mine
Mâinile nu, frământă mărunt cuvânt lângă
Cuvânt, o legătură de cuvinte,
Spic de grâu de vară, gata de luminat.
–
Mâinile fac bine când nu ascultă de gânduri
Fac și prefac lucrurile simple din jur.
Se feresc de cele complicate,
De viață și de moarte, de veșnicie, de azi și de ieri,
Ca un mănunchi, tot simplu, cu care ne legăm
În fiecare zi, în fiecare viață,
Unul după altul, în vecii vecilor!
