În alb
–
Am ajuns la pagina albă din crez.
Cred în oameni, chiar dacă unii scot sabia
iar ascuțișul ei e încovoiat și ustură
fățarnic, crescând orgolii cât casa.
Când nu-ți alungi crezul, aripile se fac
linie dreaptă de val până sus.
Oamenii pot dezamăgi, nu și credința în ei.
–
Mai sunt și oameni care cred… înapoi.
Sunt rari, rari și frumoși la minte.
Strălucesc în întuneric de poți să vezi
adânc, dacă firul alb trece milimetric pe lângă cel negru
în timpul scrierii.
–
Te miri că sunt de pe planeta aceasta.
Cu puțini, ce-i drept, m-am întrebat adesea
dacă nu sunt din țara micului prinț
unde prietenia nu se măsoară decât în flori
din soiul care nu costă. Înfloresc o dată
și parfumul rămâne veșnic.
–
Frumusețea asta este peste puterile telurice.
Trece precum pana porumbelului alb
dincolo de fire și-ți întărește existența.
Nici nu-i nevoie de mai mult.
