Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Calinic, întreține o vie corespondență cu credincioșii, pe adresa de email raspusulierarhului@arhiepiscopiasucevei.ro
Un localnic are o nelămurire legată de purtarea preotului la spovedanie: “Este normal ca, de la spovedanie, penitentul să iasă într-o stare de tulburare, aproape deznădejde, deoarece duhovnicul tot repetă că, din cauza păcatelor mărturisite, nu există sporire duhovnicească?
Ba, mai mult, vine și dânsul cu acuzații despre ce a aflat sau a auzit că ar fi făcut penitentul?
Nu se poate porni de la premisa că cel care merge la spovedanie chiar își spovedește păcatele?”
ÎPS Calinic răspunde cu tact, dar bate șaua să priceapă și unii preoți: “Dacă de la spovedanie penitentul nu iese un om nou, spovedania respectivă nu și-a atins scopul.
Spovedania este o judecată a propriei conștiințe, liber consimțită, sinceră, în fața lui Dumnezeu, prin părintele duhovnicesc, nicidecum judecarea persoanei prin ochiul satului.
Dacă duhovnicului i se spun lucruri necuviincioase despre o persoană care se spovedește la sfinția sa, ca duhovnic este bine ca, la prima spovedanie a persoanei, să verifice informația, însă nu sub formă de acuză; nicidecum nu îi va da canon în funcție de cele auzite în sat, ci doar pentru păcatele mărturisite”.
