Șeful Direcției Silvice Suceava, Sorin Ciobanu, nu-i acordă atenție deputatului PSD Gheorghe Șoldan, care în ultima perioadă a avut două “ieșiri la rampă” critice la adresa gestionării pădurilor din județ.
Ciobanu, care este și vicepreședinte PSD Suceava, a transmis un mesaj cu prilejul Zilei Internaţionale a Pădurilor, în care apelează la tot felul de date istorice și construcții literare pretențioase pentru a scoate în evidență importanța pădurii pentru societate.
În schimb, el nu face nici cea mai mică aluzie la “agitația” lui Șoldan, tratând-o cu indiferență.
Pentru edificare, ZdpN prezintă câteva fragmente din considerațiile festiviste ale lui Ciobanu : ”În ultimele decenii, omenirea a devenit tot mai conștientă de rolul și importanța pădurii pentru societate, beneficiile aduse nouă de păduri sunt multiple și esențiale pentru calitatea vieții omului.
Un adevăr semnificativ, demult cunoscut, este următorul: chiar dacă am dispune de suficiente resurse financiare pentru a importa produsele pe bază de lemn necesare consumului intern, pădurile nu se importă.
Omul nu poate trăi fără liniștea, răcoarea și oxigenul pădurilor, fără apele munților împăduriți, fără un mediu ambiant echilibrat și sănătos.
Caracterul multifuncțional al pădurilor este recunoscut încă din antichitate – Pliniu cel Bătrân face referiri la faptul că pădurea nu este numai furnizor de lemn.
Este recunoscut, azi, faptul că niciunul din ecosistemele vieții terestre nu a realizat un echilibru biologic atât de complex, atât de cuprinzător ca pădurea, care a rămas și singurul refugiu pentru fauna și flora sălbatice, mult diversificate prin varietatea speciilor adăpostite.
Vreau să închin câteva gânduri Arborelui, această ființă mirabilă, care ne-a precedat și, cu siguranță, ne-a supraviețuit în acel Paradis visat de orice muritor.
În mod esențial, arborele impresionează pentru că el emană instinctiv o sugestie de energie, de forță calmă, suverană.
De aceea, el devine o emblemă, un model pentru om: simpla vedere a arborelui invită ființa umană la verticalitate, senzația dominantă este cea a elanului nestăvilit al arborelui, cel care – scria un filosof – „țâșnește spre cer, ca un strigăt, ca o săgeată, ca o forță dreaptă, de nestăvilit, ca împlinirea perfectă a unui efort vital”.
Fie că privim niște trunchiuri de mult căzute în covorul de frunze, fie un arbore scorburos ori văduvit de coroană, vederea acelor mlădițe verzi, sugestia de luptă înverșunată cu moartea, ne impresionează și inspiră fundamental.
Nu în ultimul rând, arborele ni se impune ca o lume diversă, locuită de insecte, păsări și animale, ca un „castel aerian”, cum ar zice Chateaubriand: un peisaj polifonic și policrom ce nu te poate lăsa indiferent.
În aceeași serie a simbolurilor „tălmăcite” pe înțelesul tuturor se înscrie și tratarea alegorică a genealogiei pământești a lui Iisus, sub forma „arborelui lui Ieseu”, splendid reprezentată în pictura murală de la Voroneț și Sucevița”.
Citește și⤵
