George Cuşa, un supraviețuitor și un martor activ al Fenomenului Pitești, a încetat din viață la vârsta de 97 de ani.
Mâine, 8 mai 2023, trupul neînsuflețit va fi depus la Casa Mortuară de la Cimitirul Municipal Constanța, iar slujba de înmormântare va începe marți, 9 mai, la ora 11.00, după care cortegiul va pleca spre Biserica „Adormirea Maicii Domnului II” – „Biserica Albă”, din Bulevardul Tomis. nr. 230 (zona Dacia) Constanța.
În tinerețe a fost înscris la Facultatea de Filozofie şi la cea de Medicină Veterinară din Bucureşti, însă viața i s-a schimbat definitiv după ce a fost arestat pentru activitate legionară.
Aproape toata tinerețea și-a petrecut-o în închisorile comuniste. A trecut prin cele mai groaznice lagăre de exterminare: Jilava, Piteşti (închisoare exclusiv pentru studenţi, unde a fost bătut de foşti colegi convertiţi la comunism), Gherla, Închisoarea Militară Constanţa şi Aiud.
A supraviețuit “Fenomenului Pitești”, dar rănile interioare au fost greu de uitat și a vorbit deschis despre ororile comise de gruparea Țurcanu.
După ce a fost eliberat, nu i s-a permis să își reia studiile universitare și a lucrat în agricultură, la IAS Mihail Kogălniceanu.
“George Cușa s-a născut în 1926 la Bazargic, în Cadrilater, într-o familie de macedoneni. Avea 22 de ani când a fost arestat de autoritățile comuniste. Era student la Filosofie. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare și a trecut, timp de 11 ani, prin mai multe penitenciare, în mai multe perioade de detenție. A fost una dintre victimele torturilor de la Închisoarea Pitești, în 1950, în plină desfășurare a Fenomenului Pitești. A fost eliberat în 1953, primind domiciliu obligatoriu, dar a fost rearestat în 1958. Avea deja o fetiță de 11 luni. Din cauza unei injecții administrate greșit, fetița a murit la vârsta de patru ani și jumătate, când George Cușa era încă în detenție. A aflat prin ce a trecut familia sa abia după eliberare. A ieșit din închisoare în 1964, ca majoritatea deținuților politic, în urma unui decret de eliberare. A fost contabil, apoi economist, însă nu a putut să își continue studiile după eliberare, pentru a deveni profesor, așa cum și-a dorit. Soția l-a așteptat în toată perioada de detenție și au avut împreună doi copii. A fost urmărit de Securitate până în 1989”, au transmis reprezentanții Memorialului Închisoarea Pitești.
“Nu te dureau durerile pe care le suportai cum te durea suferința celuilalt, a colegului tău. Când îl vedeai pe celălalt că suferă, aveai impresia că e cineva care face parte din structura ta proprie.” (George Cușa).
“Îmi doream ca tata să fie nemuritor… Când îi spuneam asta, zâmbea cu blândețe și-mi povestea multe… Acum este nemuritor în ceruri, lângă mama și Adela, lângă Eugen Ștefănescu, de care l-a legat o prietenie fantastică, și lângă toți ai noștri și ai lui. Este nemuritor în inimile noastre și ale tuturor celor care l-au iubit, prețuit și respectat. Inima lui, atât de încercată – de durere, de entuziasm și de iubire de oameni, deopotrivă – nu a mai putut duce atâția ani și atâtea amintiri, cum ne-a spus până în ultima clipă, parcă scuzându-se că va trebui să ne părăsească și să ne îndurereze. Dumnezeu să te odihnească, Tată, că de iertat nu are ce ierta, așa cum mi-a spus azi-dimineață o persoană la fel de măreață ca tine! RIP, GEORGE CUȘA, 97 de ani”, a fost mesajul Corinei Cușa, fiica lui George Cușa.
