Cred că pasiunea pentru folclor s-a născut odată cu păşirea sa în lumea aceasta pentru că el este parte din fiinţa sa. O viaţă întreagă a respirat ritmul acesta pe care străbunii s-au înrudit, s-au iubit, au crescut, au construit şi au legănat pruncii, i-au îmbrăcat, i-au educat, i-au format ca oameni. Folclorul are o istorie în care încaputul nu se mai poate întrezări, dar are energia cu care poporul acesta a supravieţuit. E o sămânţă de istorie care face istorie. Şi nu-i doar o părere aruncată în vânt, ci o constatare certificată de mulţi căutători de adevăr, o parte dintre ei aplecându-se cu multă atenţie asupra simbolismului încifrat în cântec, în joc, în portul popular, în colind…
Colecţia etnografică deschisă la Şcoala Gimnazială „Al. I. Cuza” din Fălticeni de către învăţătorul Gheorghe Popa a fost binecuvântată de către preotul Liviu-Ştefan Panţâru printr-o slujbă de sfinţire. Lumina şi Duhul Sfânt au coborât asupra invitaţilor, cadre didactice şi elevi, ce au admirat portul popular expus precum şi uneltele folosite în meşteşugul ţesătoriei. În discursul de deschidere, d-na prof. Maria-Brînduşa Nisioi, directorul şcolii, a ţinut să precizeze că „era o datorie firească şi absolut morală pentru a găzdui o asemenea colecţie a d-lui învăţator, mai ales că domnia sa a fost cadru didactic şi, o perioadă, bibliotecar al acestei instituţii”. Formaţiile de dansuri populare pe care domnia sa le-a instruit au adus un prestigiu important şcolii, acestea fiind ceea ce astăzi i-am spune activitate extraşcolară. Dl. învăţător a avut energia de a completa cele două meserii: cea de instructor şi cea de dascăl.
Când emoţiile s-au mai risipit, au fost prezentate exponatele, portul popular specific zonei Fălticeniului, cu particularitatea sa de a fi fost cândva oraş de graniţă, identificându-se două zone etnografice marcate de frontiera trasată de imperiu. Apoi, uneltele unei menajerii domestice de altă dată cu care se ţesea pânza, de la melesteu, la urzitor, de la sucală, furcă şi fus, la războiul de ţesut şi suveică au întregit drumul inului, cânepei şi al lânei, activitate pe care dl. învăţător o cunoaşte din fragedă pruncie.
Evenimentul din 30 mai a.c. a fost un bun prilej de a fi lansată cartea „Mă caută amintirile copilăriei…” în care înv. Popa îşi povesteşte poznele din pruncie, amintind astfel de scrierile lui Ion Creangă, volumul fiind ilustrat de Gabriel Todică. Tot din copilărie sunt şi amintirile legate de traseul tehnologic de fabricaţie a produselor de lână, in şi cânepă ce face obiectul unui capitol distict, dar complementar.
Folclorul este un univers fascinant prin care un popor se recunoaşte. „E mai mult decât o carte de vizită. E un act de identitate, iar portul popular te identifică şi te exteriorizează”, precizează prof. Lenuţa Rusu – Clubul Copiilor Fălticeni.
„Este fascinant să descoperi latura transcedentală, simbolistico-ezoterică ce se află incriptate în portul popular, în brâiele şi frontoanele caselor tradiţuionale pe care Vasile Lovinescu le descifrează în cărţile sale. Ele au rol de talisman protector de care noi, contemporanii, nu mai suntem conştienţi. Am fost învăţaţi să nu o mai vedem şi e un mare pierdere…” a precizat Gabriel Todică. „Din păcate, cei 30 de ani de când ni s-au servit iluzii occidentale, am renunţat la ceea ce făceam de obicei în casă. Din comoditate am renunţat să mai gătim, să ne gătim (îmbrăca frumos), să ne împletim părul, să ne respectăm pe noi înşine preferând a lua totul de-a gata din magazin. Societatea consumeristă ne vinde iluzii şi, din comoditate, le primim fără a discerne dacă ne oferă vre-o identitate. În fapt, ne pierdem identitatea din comoditate”, a precizat d-na director adjunct. prof. înv. primar Alexandrina Triși.
„Dacă veşnicia s-a născut la sat, cred că este important ca noi cei care mai ştim câte ceva din viaţa trăită la sat să o aducem în atenţia tinerilor vlăstare, prin meşteşug, prin joc… Şcoala are încă puterea de a şlefui caractere, şi datorită cadrelor didactice care încă se mai dedică meseriei, uneori cu eforturi mari, pot păstra filonul tradţtional încă viu” a completat dl. Constantin Bulboacă. „Este un efort colosal pe care dl. înv. Gheorghe Popa îl face inaugurând aceste muzee etnografice. Un colţ etnografic impresionant, realizat de domnia sa, se află la Clubul Copiilor din Fălticeni, apoi cel de la biserica din lemn din Rădăşeni, şi – iată! – cel de aici. Ar trebui ca municipiul Fălticeni să aloce un astfel de spaţiu în muzeul oraşului, având în vedere valoarea materială, dar mai ales spirituală a tradiţiei folclorice exprimată prin portul popular românesc” a precizat scriitorul Vasile Moroşanu. „Într-adevăr, atunci când am fost în Olanda la un concurs, cu copiii, am căutat un muzeu etnografic pentru ca să văd şi eu tradiţia locului. Nu am găsit. Muzee tehnice erau… dar de profil folcloric, nu. Mi s-a părut că nu au rădăcini… şi de aceea, când am venit în ţară, am căutat să construiesc aceste colţuri etnografice, tocmai pentru ca să nu uităm cine suntem”, a precizat înv. Gheorghe Popa.
Discuţiile s-au aprins. Tainele izvorâte din folclor pluteau… Lansarea de carte devenise o Şezătoare…
