Ieri, începând cu ora 16.30, preț de trei ceasuri, Grigore ILISEI și-a adunat divanul cu prietenii acestor locuri, în sala Pictor Aurel BĂEȘU de pe lângă Muzeul de Artă Ion IRIMESCU din Fălticeni.
Cum imaginile surprinse de noi la eveniment vorbesc de la sine, iar “tăcerea este fără de primejdie”, vom reda scurte pasaje din cele spuse de intervenienți.
Gheorghe DĂSCĂLESCU, directorul Muzeului IRIMESCU: “Îi urăm scriitorului Grigore ILISEI, în preajma împlinirii vârstei de 70 ani, să urmeze exemplul maestrului și să împlinească și suta de ani. “
Constantin HREHOR, preot și poet: ” Opera lui ILISEI filtrează lumea clasică prin vistieria de metafore ale Ceahlăului prozei și prin ceva din geniul lui Labiș”.
Viorel MUNTENU, compozitor, rector al Universității de Arte George ENESCU, Iași i-a lăsta pe grăitorii de taină dintre prietenii omagiatului și a oferit publicului patru compoziții proprii, pe versurile lui Lucian BLAGA, recitate inițial și interpretate mai apoi la pian de Doina GRIGORE și vocal de Mihaela GRĂJDEANU.
Doina CERNICA, publicist și scriitor: ” Cel mai bun președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova”, subliniind că, după cuvintele atâtor purtători de veșminte monahale și preoțești “ce om trebuie să fie, ce om este Grigore ILISEI”.
Eugen DIMITRIU, publicist și scriitor: “Dacă m-ați prezentat ca decan de vârstă la 90, dar când voi fi rector de vârstă la 100- capătul și mântuirea! “
Gheorghe BRĂDĂȚANU, consilier eparhial : ” Înainte de 1990, ca un fir roșu, toată opera îi e străbătută, ca o coloană a infinitului, de valorile culturale ale creștinismului. După 1990, a deschis vistieria minții și a inimii și a coborât în patrimoniul național al bisericii, din perspectiva unui laic”.
Oana LAZĂR, poetă IAȘI: ” Cel mai harnic om, cu scrisul pe care îl cunosc: dragă domnule ILISEI, vă sunt o rubedenie”.
Dorin POPA, poet IAȘI: ” Spațiul jurnalistic ieșean reclamă o astfel de prezență, care a adus un soi de omenie, nițeluș cam mult absentă astăzi”.
Mioara GAFENCU, publicistă și scriitoare : ” Fălticeneanul care ne-a făcut să rămânem în proza scurtă și în roman”.
Mihaela GRĂDINARU, jurnalist CRONICA VECHE, Iași(originară din Râșca- la un deal și trei pâraie distanță de Văleni, Mălini, locul nașterii scriitorului): ” Are darul de a-i pune în lumină pe ceilalți, migălind prieteșug cu meșteșug”. A dăruit o carte sărbătoritului și o doină( La fântâna de pe coastă…) invitaților.
Alexa PAȘCU, poet și scriitor: ” La Divanul cu prieteni/Ne-a chemat, azi, Ilisei;/Albi îi sunt ai lui mesteceni,/Însă anii nu-i par grei.”
Bogdan GRIGORIU, fost director al Liceului Nicu Gane : A găsit două mulțimi a datelor(din viața lui și din viața scriitorului), dar mai caută funcția care să le lege: “La următoarea schimbare a prefixului, voi veni cu date noi, plăcute”.
Carmen Veronica STEICIUC, președinta Societății Scriitorilor Bucovineni Suceava : “Amprenta pe care o lasă Grigore ILISEI în sufletul cititorului este una absolută.”
Timotei AIOANEI, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale, Exharh Cultural : ” Cartea este lansată la exact zece ani după ce Preafericitul Teoctist i-a oferit lui Grigore ILISEI cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea patriarhală”.
Cătălin CIOLCA, poet, autor al Cărții Fălticenilor de la A la Z : ” S-a purtat cu demnitate într-o epocă urâtă, n-a făcut mai mult decât se putea, dar niciodată n-a făcut mai puțin”.
Constantin ANDREI, preot protopop Iași : A remarcat aplecarea spre carte a fălticenenilor, în comparație cu “generațiile furate de calculator, care iau numai esența de pe computer”.
Ion PARANICI publicist : ” Divanul itinerant a făcut primul său pas la Fălticeni”.
Vasile Ghe. POPA , doctor și scriitor : “Ținând cont că a fost îndepărtat de la Radio Iași în 1983, înseamnă că a făcut totuși ceva mai mult decât se putea: n-a dat mâna cu cine nu trebuia”.
Grigore ILISEI: ” Îmi face plăcere acest moment, m-am gândit la el și nu-i ușor să treci prin el: și laudele sunt apăsătoare. Există, totuși, o salvare a momentului, vine de revelarea unui dar pe care îl prețuiesc, darul prieteniei. Cu cât ne îndreptăm spre asfințit, avem tot mai dureroasa trăire și sentimentul că suntem tot mai singuri. Întrebată de mine când avea vârsta mea de acum, cum de își păstrează tinerețea spirituală, Ștefana VELISAR TEODOREANU, soția lui Ionel TEODOREANU, mi-a spus: <Ce ;tii dumneata… În fiecare zi, pentru un om ca mine, se mai închide o ușă>. Prietenia este combustia sufletească, ce-ți dă puterea să mai faci un pas, să bați la o ușă, să te poți uita pe fereastră, să asculți cum glăsuiește câinele vecinilor… Fălticeni este locul acesta unde mă întorc, totdeauna, cu drag “.
Todirel CĂLUGĂRIȚA
foto: Mihai SPÎNU
Ziarul de pe Net
