Sursele de inspiraţie ale artiştilor, fie ei poeţi, compozitori sau pictori au fost întotdeauna extrase din natură. Minunata lume în care trăim ne oferă enorm de multe subiecte pentru ca prin filtrul creaţional al unui om talentat, să fie zămislită câte o capodoperă ce poate aduce în extaz întraga planetă. Chiar şi compoziţiile contemporane cele mai abstracte, care încearcă să se depărteze cât mai mult de calea tradiţională de a face artă, tot nu se pot desprinde de memoria colectivă ancorată puternic în cotidian. Din acest motiv cred că sursa de inspiraţie nu va devia foarte tare de la tradiţie, doar mijloacele de exprimare vor fi altele şi din cele mai inedite. Chiar şi compoziţiile bazate pe teoria freudiană de uzitare a subconştientului, tot la interpretarea mediului înconjurător ajunge până la urmă şi asta din simplul motiv că lumea în care trăim face parte din noi, chiar şi în latura lăuntrică a gândirii noastre. Iar dacă facem referire tot la această teorie, latura sexuală nu este de loc de neglijat. Şi ce dovadă mai elocventă mai vreţi în acest sens dacă aproape toată creaţia artistică mondială gravitează în jurul frumuseţii feminine!
Cred că prin această optică poate fi explicată creaţia artistului plastic Eric Montoya. Originar din Statele Unite ale Americii, Eric a absolvit, în 1987, Institutul de Artă din Seatle după care îşi diversifică preocupările abordând domeniul jurnalistic angajându-se la The Ackerley Group, dar îşi menţine în continuare activă conectarea la domeniul artistic prin participarea la diverse cursuri experimentale de la Muzeul de Artă din Seatle şi Universitatea din Washington. Aşa că parcursul său artistic este foarte consistent participând încă din 1990 la diverse expoziţii, atât de grup căt şi personale. Este foarte apreciat, iar operele sale sunt adevărate inovaţii în domeniul artistic cele mai multe dintre ele fiind abordări cu exprimare dualistă, abordare deschisă cândva de Giuseppe Arcimboldo.
Dacă maestrul italian îşi construia abordarea creaţională în jurul conceptului de „natură moartă”, Eric Montoya evadează din spaţiul închis al atelierului şi al decorului oferit de acesta, pe câmpiile întinse ale mediului exterior. Adevărata natură este în aer liber printre insecte, păsări, copaci, flori iarbă. Infinitatea spaţiului oferit atmosfera terestră este pentru acest artist un izvor nesecat de inspiraţie. Devine ceva asociat patologicului. Eric iubeşte natura cu o dragoste carnală, adusă aproape de obsesie. El vede în orice crâmpei de natură chipul unei femei ca şi când natura s-ar întruchipa într-o zeiţă de o neasemuită frumuseţe.
„Dana in Cherry Blossoms” este un exemplu în acest sens. În această lucrare, peste frumuseţea peisagistică oferită de florile de cireş, se suprapune chipul unei frumuseţi feminine minunat disimulată pe fundalul albastru al cerului. Jocul norilor albi, acompaniat de liniile crengilor de cireş şi innobilat de florile sale, aduc o armonie desăvârşită compoziţiei creând un tablou plin de rafinament.
Dacă ne referim la legătura intrinsecă cu spaţiul terestru indus de existenţa arborelui din această lucrare, suntem invitaţi să parcurgem o altă serie de lucrări cu efect dualist a creaţiei pictorului de origine americană. Din vasta sa creaţie, am selectat această suită de patru tablouri care se completează reciproc printr-o panotare ordonată a lor, creându-se prin concatenare, o imagine panoramică complexă, inedită. „Four Graces” („Patru Graţii”), cu cele patru elemente compoziţionale „Julie”, „Tracey”, „Debbie” şi „Amy” sunt o evocare a frumuseţii pământului, a florei şi faunei de la firul ierbii.
Dacă revenim pe coordonatele oferite de spaţiul celest, Eric desenează pe un asemenea fundal stoluri de păsări care, în nebuneasca lor ascensiune, descriu fantastice traiectorii, artistul surprinzănd în haosul creat de aglomeraţia aviară, chipul unei femei. Este o altă zeiţă a frumuseţii, reprezentată de fauna vazduhului. Dintre multitudinea de lucrări cu această tematică am selectat tabloul „Lucy with Sandpipers” în care păsările îşi caută un loc pe nisipul unei plaje. Senzaţia de mişcare este halucinantă. Prin juxtapunerea profilului păsărilor, autorul reuşeşte să creeze o imagine feminină cu privire scrutătoare, ce parcă străbate orizontul in căutarea unui mesager, a unei persoane ce trebuie să vină. Se degajă o senzaţie de nelinişte oferită şi de privirea nerăbdătoare şi plină de speranţă a femeii, dar şi de agitaţia păsărilor din stol.
Evocarea lumii subacvatice este un omagiu adus în 2009 prietenului său, Mike Degraw, la a 40 aniversare a zilei acestuia de naştere. Nu ştiu dacă autorul a avut neapărat in intenţie de a-şi asemui prietenul unui zeu al mării, dar cert este că lucrarea reuşeşte să impresioneze mai ales prin jocul luminii ce pătrunede în adâncuri, aceasta împreună cu reflexiile de pe solzii peştilor contribuind la formarea portretului prietenului său. Tabloul se numeşte „Mike with da Fishes”.
Şi ca să revenim la elementul terestru, tabloul „Spooky the Cat” este o disimulere pe chipul artistei Diane Hansen-Young a unei scene în care personajele principale sunt felinele. Tolănite în iarba uscată, fie de categorie mare sau mică, ele crează un peisaj unitar, o armonie oferită de blândeţea aparentă a acestor animale.
Măiestria artistică a domnului Eric Montoya este demonstrată cu prisosinţă prin această incursiune în peisagistica cu caracter antropomorf din creaţiile sale artistice. Este un expert al combinării elementelor extrase din natură şi tehnica de execuţie a portretului. Prin această simbioză stilistică, domnia sa reuşeşte să creeze adevărate capodopere de gen, lucrările sale făcând înconjurul lumii, fiind adesea mai cunoscute publicului larg decât însuşi autorul. Un paradox pe care am încercat să-l explic măcar printr-o descriere – excesiv de sumară – a celor câteva tablouri prezentate aici.
Notă: Fotografia artistului Eric Montoya este obţinută în exclusivitate şi din acest motiv copierea şi folosirea ei fără acordul proprietarului reprezintă o incălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii.
Gabriel Todică
Ziarul de pe Net
25.09.2013
