Poveştile pǎsǎrilor mele fǎrǎ colivie (20)
Dǎnuţ APETRI
Povestea fetei urâte
A fost odatǎ, ca niciodatǎ, o fatǎ extraordinar de frumoasǎ. Roiau tinerii în jurul ei. Îi trimiteau flori, sms-uri, e-mailuri. Însǎ ea n-a vrut sǎ dea nimǎnui un dram de speranţǎ.
Deranjatǎ de insistenţe, a început sǎ le rǎspundǎ: râzând de ei, înjurându-i aproape, aproape de ei, de sufletul lor.
Toate ar fi fost bune, dar vremea trece. Bine, frumuseţea ei a rǎmas – în fotografii. Mulţi dintre cei care au iubit-o au început sǎ o uite, alţii au început sǎ o vadǎ cu alţi ochi.
Şi-atunci a devenit o fatǎ urâtǎ.
O poveste fǎrǎ nicio poveste
A fost odatǎ ca niciodatǎ, aproape un nimic. Un nimic fǎrǎ amintiri.
Şi totuşi, la “urma urmelor”, cineva, la pomana nimicului, şi-l aminteşte foşnind din ochii aproape albaştri.
Ziarul de pe Net
