BELDIE ORIGINILE LUI MOŞ LICĂ
de Mihai LEONTE
În viaţa unui târg cum era Fălticenii, apariţia unui personaj nu trecea neobservată, mai ales când personajul respectiv se implică în viaţa activă a urbei. Dar cine era moş Lică? De unde venea? Aceste multe întrebări îi măcinau pe mulţi târgoveţi căci aşa îi numea lumea pe locuitorii târgului moldovenesc ce începea să se mişte în noua orânduire populară, cum era denumită pe atunci. În primul rând moş Lică avea o casă bunişoară, cu multe acareturi pe lângă ea şi mai presus de orice mai avea şi vite. Avea serviciu şi asta era şi mai important pentru el în primul rând, dar şi pentru cei care nu-l vedeau cu ochi buni! De aici au început cercetările despre originile lui moş Lică. Moş Lică a rămas in târgul Fălticenilor chiar din timpul celui de al II lea război mondial. Când trupele sovietice au intrat în oraş la o luptă de pe dealul Spătăreştilor moş Lică a fost rănit destul de grav la un omoplat. Un glonţ i-a străpuns osul însă nu i-a atins încheietura. A rămas de trupele sale la spitalul oraşului unde doctorul Segall l-a oblojit cum a ştiut mai bine pentru a putea să-i recupereze braţul. Moş Lică făcea parte din trupele sovietice, dar era din apropiere de Cernăuţi. Acest lucru l-a ajutat mult căci vorbirea lui era cu un accent moldovenesc şi mulţi l-au crezut multă vreme ca fiind român, ceea ce de fapt era, însă din Bucovina nordică. În armata sovietică avea gradul de sergent. Când a început să se întremeze cum era un bărbat prezentabil imediat a găsit o femeie de care să se ataşeze. Femeia era Leana surda care lucra ca infirmieră la spital, astfel că între cei doi s-a legat o amiciţie care avea să dureze în timp. Cum spitalul era controlat de armată, moş Lică fiind des vizitat de diverşi ofiţeri sovietici. Atunci moş Lică a acţionat şi cu ajutorul doctorului Segall şi a noii sale prietene Leana surda l-au făcut pe moş Lică inapt pentru front, aşa se face că sovieticii l-au plasat la un post de pază al unui depozit sovietic. Acest depozit era strategic pentru noile trupe de ocupaţie sovietice. În ierarhia conducerii moş Lică era printre primii cinci. Leana surda avea o gospodărie destul de bunicică, dar cum ea rămăsese văduvă, căci soţul ei murise la cotul Donului în iarna lui 1943, gospodăria cam tânjea. Moş Lică nu avea nici el pereche s-a mişcat repede. A făcut un raport cum că vrea să rămână pe loc. Ofiţerul care comanda paza depozitului a fost un om de omenie şi a înţeles cum stă treaba şi s-a gândit că avându-l pe moş Lică apropiat, ar avea numai de câştigat şi a avizat favorabil cererea sergentului Vasili IVANOV, căci acesta era numele real al lui moş Lică. La scurt timp i-a venit aprobarea de a rămâne în România, dar ca cetăţean sovietic. După această aprobare moş Lică s-a mişcat din nou repede şi a solicitat să i se aprobe căsătoria cu Leana surda. Când nici nu se aşteptau cu toţii au primit vizita unui mare comandant sovietic şi acesta i-a aprobat cererea imediat. Acest eveniment se întâmpla chiar în ziua când sovieticii ocupaseră Berlinul. Noua pereche era cum nu se putea mai fericită. La cununie nu ştiau pe cine să pună naş!? Doctorul Segall era evreu şi nu putea să accepte, însă l-a rugat pe doctorul Dumitriu să-i cunune pe cei doi. Cei doi au depus actele de căsătorie şi astfel că în prima duminică a avut loc şi nunta cu nişte muzicanţi localnici. Moş Lică ştia limba rusă foarte bine dar şi româna. Nunta a avut loc la restaurantul Stânişoara, local proprietate al unui prieten al doctorului Segall. Petrecerea a fost una foarte restrânsă din mai multe motive, mai ales că în acele vremuri nu se dădeau autorizaţii decât până la miezul nopţii. Mirii cu toată vârsta lor mai înaintată arătau destul de bine şi au fost foarte moderaţi în tot timpul petrecerii. Viaţa avea să fie reluată de la începutul săptămânii, aducându-le celor doi satisfacţii, dar şi destule alte evenimente…
Ziarul de pe Net
