Anul acesta, la ediţia a X-a a Festivalul Mărului din Fălticeni, organizatorii au dorit să facă un Remeber Cenaclu Flacăra, iar împlinirea celor 40 de ani de când s-a aprins această „flacără” a fost prilejul care a făcut ca spiritul lui Adrian Păunescu să reînvie şi să coboare în Piaţa „Nada Florilor” din Fălticeni. Deşi aerul rece de toamnă s-a lăsat încet-încet odată cu venirea serii, tinerii de altă dată – dar nu numai ei – au cântat în acordurile de chitară a trubadurilor ce au urcat pe scenă. Au reaprins în sufletele noastre „flacăra” ce ne-a mistuit sufletele încă de la începuturi… de 40 de ani!… Ne-am adus aminte de melodiile ce ne-au însoţit tinereţea pe oriunde am fi fost: la şcoală, acasă, în parc, alături de iubită (sau de iubit), în serile senine când reuşeam să ne strângem într-o gaşcă şi să cântăm… Aceleaşi melodii de atunci!… Mereu tinereşti, mereu aproape de suflet… Nemuritoare!… Şi un Adrian Păunescu ce a rezonat mereu cu „generaţia în blugi”. (Omagiul meu pentru domnia sa s-a concretizat în acest tablou numit: „Totuşi iubirea… lui Adrian Păunescu” şi care a ajuns la Andrei Păunescu.)
Este o obligaţie pentru mine să le amintesc numele celor ce au venit aici, la Fălticeni; în acelaşi timp şi o onoare: Andrei Păunescu, Vasile Şeicaru, Victor Socaciu, Cristian Buică, Magda Puşkaş, Vasile Mardare, Eugen Avram, Cătalin Ungureanu şi… să mă iertaţi dacă am uitat pe cineva!…
Şi dacă încă ne mai vibrează în minte acordurile de chitară a celor ce odată urcau pe scena Cenaclului… Şi dacă la Festivalului Mărului de anul acesta interpreţii au adus câte un omagiu celui ce a fost John Lennon, încerc să particip şi eu la acest demers, prezentându-vă viziunea artiştilor ce stau la masa rotundă a cavalerilor imaginilor duoscopice, expresia omagiului lor asupra celui ce a dorit să schimbe lumea prin cântecul său.
Poate cuvintele sunt de prisos pentru a comenta aceste lucrări aşa că am să „las tăcerea să vorbească” admirând acest tablou al lui Octavio Ocampo ce face referire la melodia „Imagine” a lui John Lennon, pe al cărui chip a fost disimulată o scenă dintr-o margine de oraş, ca „într-un oraş cubist”, în care tinerii cântă la colţ de stradă acompaniaţi de o chitară…
Tot „Imagine” se numeşte şi lucrarea lui Oleg Şupliak. Îl regăsim aici pe artistul englez (stabilit în SUA) cântând la chitară, citind din partitura de pe masă, fiind secondat de doi ingeri: unul alb, al binelui, şi unul roşu, al răului, fiind o reprezentare la nivel simbolic a eternei lupte dintre benefic şi malefic. Putem crede că este o altfel de transpunere în operă a simbolului oriental Ying şi Yang. Şi bănuiesc că asta se datorează simpatiei pe care John Lennon a manifestat-o pentru cultura orientală, pentru cea chineză în mod special.
Per-Inge Isheden ne surprinde cu două lucrări ce-l au în centrul atenţiei pe John Lennon: „Imagine” şi „My Life”. Desigur că amprenta specifică a acestui artist de origine suedeză nu se dezminte nici în aceste lucrări, interpretarea sa asupra iubirii cântate de John Lennon se aproprie mai mult de sexualitate, iar afinitatea acestuia spre cultura orientală este sugerată în „Imagine” prin fotografiile ce se lasă întrezărite din cartea din faţa personajului. Scenele amoroase sunt evidente şi putem presupune că este vorba de arta dragostei descrisă în Kama Sutra, iar faptul că personajul o studiază la lumina unei lămpi cu petrol, ne sugerează ideea de dorinţă de intimitate. Evident că această notă de sexualitate este specifică artistului suedez, iar Per-Inge Isheden plusează cu aceasta şi în „My life” lăsând să se descopere un nud de femeie ce apare provocator la geam.
„John Lennon” se numeşte şi tabloul lui Vicor Molev şi îl reprezintă pur şi simplu pe artistul american meditând la umbra unui copac.
Poate ar fi bine totuşi să precizez aici cine a fost John Lennon şi cred că nu ar trebui să existe oameni pe această planetă care să nu-l ştie… El face parte din cultura universală şi orice om care se respectă trebuie să fi aflat măcar o dată de existenta sa… Dar timpul tace şi trece… Lumea mai uită!…
John Lennon s-a născut la 9 octombrie 1940 în Liverpool, Marea Britanie. Tatăl lui John, un marinar comerciant, şi-a părăsit familia atunci când John avea patru ani. Din cauza diminuării veniturilor familiei, a fost luat în grijă de mătuşa sa. Trauma timpurie de a fi părăsit de părinții săi a lăsat cicatrici adânci în sufletul său, fiind urmărit toată viaţa de acest coşmar. Din acest motiv, peste ani, a încercat, prin cântecul său, să vindece astfel de răni. Iar şansa i-a surâs odată cu formarea trupei The Beatles cu care colindă întreaga lume cunoscând un succes fulminant. Situaţia a luat o întorsătură nefavorabilă după opt ani când drogurile şi unele dezamăgiri au pus stăpânire pe voinţa sa. A urmat ruptura de formaţia The Beatles, o perioadă de căutări, de regăsire, de noi încercări. A cunoscut-o pe Yoko care se pare că i-a influenţat viaţa. A urmat şi o carieră solo dar fatidicul se întâmplă pe 8 decembrie 1980 când John Lennon este asasinat de un fanatic. Trupul său a fost incinerat la cimitirul Ferncliff în Hartsdale, New York, SUA, lăsând în urmă doar cântecele şi o imensă dragoste de oameni…
O imensă dragoste de oameni a lăsat şi Adrian Păunescu!… Şi fălticenenii au resimtit-o pe deplin.
Gabriel TODICĂ
Ziarul de pe Net
