CULTURA, JOS DIN DUBĂ !
Ceauşescu, de la înscăunare la gloanţe
Dacă aveţi timp şi răbdare 3 ore să vă aduceţi aminte de cel mai iubit fiul al poporului ( aşa cum era numit în perioada vieţii ) sau de sinistrul dictator ( cum a fost gratulat după execuţie ), veţi avea surpriza unor imagini care nu au circulat prea mult.
Faţă de zecile documentare despre cuplul de conducători ai României comuniste, mai mult sau mai puţin făcute la comandă, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu de ANDREI UJICĂ are, după mine, un mare merit : nu prezintă absolut deloc comentariile diverşilor comentatori, analişti, deontologi etc., ci doar imagini brute.
De aici şi lipsa părţii audio pe unele fragmente.
Ce interesant ar fi fost dacă am fi auzit ce discutau ambasadorii care ciocneau cu CEAUŞESCU un pahar de vin, cum se întreţinea şeful statului cu sfatul bătrănilor adunat în aer liber, ce povestea cuplul înainte de a se îmbăia în apa mării adâncă până la genunchiul broaştei, cum sunau cântecele fredonate de şeful suprem, ce povestea cu vânzătorii din pieţe sau ce indicaţii preţioase se dădeau la o simplă plimbare prin pădure sau la vânătoare ?
Pelicula începe în 1965, cu emoţiile produse în rândul poporului de decesul lui GHEORGHE GHEORGHIU – DEJ, care a însemnat şi rampa de lansare a celui care până atunci îşi făcuse “rodajul” la UTC şi prin Ministerele Agriculturii şi Apărării.
Avântul lui NICOLAE CEAUŞESCU şi “cuceririli” revoluţionare includ oameni de stat precum HRUŞCIOV, DE GAULLE, DUBCEK, NIXON, FORD, regina ELISABETA A II –a, BREJNEV, XIAOPING şi GORBACIOV ( deşi acesta din urmă nu cred că i-a produs prea multă bucurie ) la dimensiuni la care, în prezent, un preşedinte al României nici măcar nu cutează a visa.
Episodul refuzului invadării Cehoslovaciei alături de trupele Tratatului de la Varşovia a adus, probabil, cea mai mare doză de simpatie pe plan intern şi extern, spulberată la numai 3 ani de Tezele din iulie.
Aşa au fost istoria şi regimul, dorinţa bolnăvicioasă de a fi cîntaţi în cadrul unor mari adunări populare a fost de neînfrânat şi dusă pe “înalte culmi” de aparatul de partid şi de stat…
Puterea lui CEAUŞESCU a devenit absolută, aşa încât încercarea de puci a lui PÎRVULESCU ( pare-se, susţinută cu vârf şi îndesat de Moscova ) nu a fost decât o furtună într-un pahar cu apă, iar autorul pus la respect.
Celebra cuvântare de la TVR, în zilele tumultoase ale finalului de an 1989, care, între noi fie vorba, conţinea şi adevăruri ( de exemplu implicarea agenturilor străine ) nu i-a mai ajutat la nimic lui CEAUŞESCU şi soţiei sale.
Soarta lor era deja stabilită.
Simulacrul de proces a venit rapid, iar gloanţele au curmat vieţile celor doi conducători la unitatea militară din Târgovişte, înainte de a se mai întruni mult invocata Mare Adunare Naţională.
Până la urmă, filmul lui ANDREI UJICĂ mai are un merit – ne scuteşte să revedem rafalele de mitralieră şi cadavrele însângerate ale ultimilor conducători comunişti ( deşi, vorba lui CEAUŞESCU, niciodată nu se ştie cum se poate schimba lumea…)
TEODOR PUŞCAŞU
