CULTURA, JOS DIN DUBĂ !

CULTURA, JOS DIN DUBĂ !

de TEODOR PUŞCAŞU

Dom’ Georgescu, cel mai liber om din dictatură

Atunci când am citit  Zbor deasupra unui cuib de cuci, gândul mi-a fugit la dom’ Georgescu.  Poate vă mai aduceţi aminte de el – bătrânul care, înainte de ‘89, umbla prin Fălticeni fără nici o ţintă, îmbrăcat cu haine prea mari pentru măsura sa, recita poezii în gura mare şi, în general, ţinea tot felul de discursuri oricărui era dispus să-l asculte.

Evident, majoritatea oamenilor se ferea de el, nu atât pentru că îl considerau dus de-acasă, ci şi pentru că nu era tocmai indicat să stai de vorbă cu cei care nu îşi făceau nici o problemă dacă înjurau fără perdea conducerea de atunci.

Să nu înţelegeţi greşit.  Dom’ Georgescu ( chiar aşa îi spuneau toţi, dom’, nu tovarăsu’ ) nu a fost nici pe departe vreun disident sau vajnic apărător al democraţiei, el era doar un om mai altfel.  Era unul dintre puţinii care chiar spunea tot ceea ce îi trecea prin cap…

Bârfele de atunci făceau referire la sârguinţa cu care, într-o bună zi, dom’ Georgescu s-a postat în faţa porţii miliţiei şi a început să-i ia la verificări pe toţi angajaţii de acolo, spunând că a fost trimis de primar să vadă dacă s-au prezentat la muncă.  Tot zvonurile spun că, la vizita cuplului Ceauşescu la Fălticeni, cred că prin ‘82, dom’ Georgescu a fost invitat cu binişorul la sediul securităţii de pe strada 23 August ( actuala Mihai Eminescu ) unde a fost ţinut la poveşti, i s-a pus muzică la casetofon şi chiar a îngurgitat o masă destul de îmbelşugată pentru acele timpuri.

În schimb, eu am fost martorul altor întâmplări cu dom’ Georgescu – la circul campat pe stadionul de pe Maior Ioan a vrut să intre în arenă, alături de şerpi, pentru a arăta că nu îi este frică.  Evident, a fost readus în tribune tot cu vorba bună, chiar dacă oamenii râdeau mai ceva decât de clovni…  Iar la finalul unui meci pierdut acasă de fosta Chimia ( mi se pare cu Dunărea Galaţi ) dom’ Georgescu a sărit gardul să-i bată pe arbitri, dar a fost rapid pus la pământ de un om de ordine.  Nervii spectatorilor s-au mutat instantaneu de pe arbitri pe miliţianul care avusese curajul să-l rănească pe dom’ Georgescu.

Dacă nu aveţi timp sau chef să citiţi  Zbor deasupra unui cuib de cuci, poate că ar fi mai simplu să vedeţi ecranizarea romanului.  Nu întotdeauna cei cu probleme mintale şi cei sănătoşi stau de partea corectă a gardului despărţitor.