Antologia cititorului de poezie (33)

            Câştigǎtoarea ediţiei trecute este doamna Elena ANDREI, care l-a indicat pe Radu GYR , cu promptitudine, ca fiind autor al poeziei “Ridicǎ-te Gheorghe, ridicǎ-te Ioane !”. Îi mulţumim şi comentatorului nostru constant, Arhivistul, care a prilejuit cititorilor (cu largul concurs al câştigǎtoarei) un excurs livresc (totuşi, parafrazându-l pe existenţialist, Dumnezeu nu este un artist şi nici domnul Dan ALEXE – în mǎsura în care capacitatea de a admira i s-a atrofiat pânǎ-ntr-atât încât sǎ nu mai guste vorba de spirit a altuia sau sǎ punǎ în paranteze cele trei minute ale lui Dostoievski din faţa plutonului de execuţie), plasându-l în context pe poetul cu numele real Radu DEMETRESCU.

Astǎzi, vǎ prezentǎm un poem dintr-o plachetǎ pentru care autorul a fost acuzat, în epocǎ, de “ultragiu public contra pudoarei”, fiind închis la Vǎcǎreşti, ce-i drept doar pentru câteva zile. Aşteptǎm de la cititori sǎ posteze pseudonimul cu care a fost semnatǎ cartea, iar de la Arhivist (“şi-avea arhivistul o fatǎ …”), numele real al poetului dar şi (“orice ironie vǎ rǎmâne vouǎ”) numele celui ce a regizat ecranizarea celui mai bun roman al fratelui sǎu.

33. POEM ULTRAGIANT

Într-una din nopţile mele am fǎcut dragoste cu o servitoare

Totul a fost pe neaşteptate – şi aproape fǎrǎ voia mea

Era undeva într-un oraş murdar de provincie

Şi locuiam la prietenul meu din copilǎrie.

Într-o searǎ am rǎtǎcit singur pe strǎzi – şi când m-am întors

Servitoarea fǎcea patul în camera mea

Era o servitoare tânǎrǎ şi negricioasǎ

Mi-a spus cǎ toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare

A zâmbit

Şi a trecut pe lângǎ mine de nenumǎrate ori.

Eram destrǎmat în seara aceea şi n-aveam nicio poftǎ sǎ fac dragoste

Dar servitoarea era tânǎrǎ

Nu cred sǎ fi avut mai mult de şaisprezece ani

Şi cum se aşezase aproape de pat, parcǎ aşteptând

M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamǎ.

Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare cǎ Maria

I-am spus cǎ e frumos, ea s-a fǎcut cǎ se ruşineazǎ,

Cred sǎ fi fost aproape de miezul nopţii

Prin ferestrele deschise rǎzbǎtea zgomotul confuz al oraşului

Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide şi automobile

Aici eram numai eu şi servitoarea;

Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.

Era o servitoare scurtǎ, bondoacǎ aproape

Şi mirosea foarte rǎu a sudoare.

O, servitoare cu care am fǎcut dragoste într-un oraş murdar de provincie

Pe când eram destrǎmat şi stǎpânii tǎi lipseau de acasǎ

Servitoare pe care de atunci nu te-am mai vǎzut niciodatǎ

Servitoare, pe pulpe cu douǎ dungi roşii de la jartiere

Servitoare cu pântecul mirosind a ceapǎ şi a pǎtrunjel

Servitoare cu sexul ca o mâncare de pǎtlǎgele vinete

Scriu despre tine poemul acesta

Pentru a face sǎ turbeze fetele burgheze

Şi sǎ se scandalizeze pǎrinţii lor onorabili

Fiindcǎ deşi m-am culcat cu ele de nenumǎrate ori

Nu vreau sǎ le cânt

Şi mǎ urinez în cutiile lor cu pudrǎ

În lingeria lor

În pianul lor

Şi în toate celelalte accesorii care le formeazǎ frumuseţa.

antologie alcǎtuitǎ de

Todirel CǍLUGǍRIŢA

Ziarul de pe Net